Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Odă crimei de…

Alina Radu: Odă crimei de cristal

Acuma ne e mult mai bine, pentru că ne e absolut clar. Dacă o persoană se plânge la poliţie că i-au dispărut 700 de euro şi zice un nume de persoană pe care o bănuieşte de furt, poliţiştii imediat se avântă în acţiune şi reţin persoana la comandă. Poate fi în plină stradă, sau în propria ta casă, sau în camera ta de baie, nu are importanţă, poliţiştii din Moldova pot prinde şi reţine cu forţa pe oricine momentan.

Ştiu că unii dintre cititori ar putea fi răi, prea răi, întrebând retoric: “Dar de ce poliţia nu vine imediat când semnalăm cazuri de violenţă domestică? De tortură? De abuz asupra copiilor? De corupţie? De abuz în serviciu?”. Trebuie să recunosc că aceste întrebări ne sunt incomode şi acum nu avem niciun răspuns. La fel de incomode sunt şi întrebările de genul: de câte ori ZdG a depus la poliţie plângeri pe ameninţări cu răfuiala fizică, care ne-au parvenit de la adrese concrete şi de la numere concrete de telefon, de ce poliţia ne-a spus mereu că nu a putut identifica pe nimeni, că argumente pentru o descindere nu există?

Există un răspuns la aceste întrebări incomode. Poliţia nu răspunde la orice plângere. Poliţia reacţionează imediat doar dacă autorul plângerii este funcţionar public la o primărie, care din nenorocitul de salariu de funcţionar în cea mai săracă ţară din Europa are un frumos Mercedes-Benz E Klasse, cu număr de înmatriculare la preţ special cu “777”. Aşa, poliţiştii reacţionează imediat, urcă în Mercedesul strălucitor şi reţin orice persoană la prima ridicare din deget a funcţionarului.

Avem oare şanse ca poliţia să nu ne mai încarce în mercedesuri de lux cu forţa, chiar dacă se bănuieşte că am furat ceva? Avem oare şanse să fim citaţi? Să fim informaţi de ce suntem acuzaţi? Să ni se ofere dreptul de a vorbi cu un avocat?  Cred că da, dacă fata bănuită de furt a câteva sute de euro ar avea numele de familie Cristal, Roibu, Zubco, Filat, Lucinschi, Lupu, Voronin. Ba chiar oamenii cu asemenea nume nici chiar cu vina confirmată s-ar putea să nu fie pedepsiţi. Pentru cei cu nume comune, însă, şansa încă nu a venit.

Totuşi, vreau să cânt o odă în acest articol. Cu toată urâţenia şi tragedia acestui caz, s-a întâmplat ceva minunat. Ieri, Viorica Botnari, victima acestui abuz poliţienesc, a trecut pe la redacţie. Am întrebat-o dacă a sperat că va fi salvată. A recunoscut că, dacă nu era persoana care a filmat acest caz, inclusiv numărul de înmatriculare al luxosului Mercedes-Benz E Klasse, situaţia ei ar fi fost gravă. Viorica nu ştie cine este acest necunoscut, dar îi este recunoscătoare. Şi eu, ca cetăţean al R. Moldova şi ca un părinte cu copii, îi sunt recunoscătoare celui care a filmat. La fel le sunt profund recunoscătoare celor de la curaj.tv pentru că au plasat imediat clipul, precum şi celor care au sunat aseară continuu la comisariatele de poliţie şi au adresat întrebări. Doar datorită acestor persoane a fost posibil ca Viorica să poată pleca acasă, noaptea trecută, pe la 3 spre dimineaţă, după ce a fost înşfăcată la amiază din faţa Politehnicii, instituţia unde îşi face studiile.

Acuma noi, cei cu nume comune, ştim două lucururi: 1) în cazul în care oameni cu nume de cristal ordonă poliţiei să ne reţină pentru că din maşinile de lux le-ar fi dispărut vreo sumă în euro, poliţiştii ne vor reţine imediat, cu forţa, fără să îşi spună numele, şi îmbarcându-ne în maşina comanditarului, fie acesta un E Klasse sau un BTR, dar poate avion, nu are importanţă – important e doar să aparţină unui funcţionar public, fie şi din suburbii; 2) avem şanse să fim salvaţi, fie şi după ore de umilinţă, de stres, de tortură psihologică, de frică, fie şi după miezul nopţii, când cei dragi ne cred morţi prin şanţuri  – pentru că există 100 de oameni care se uită pur şi simplu la răpirea noastră, dar printre ei există unul care va filma mutrele participanţilor la crimă şi chiar transporturile în care suntem bucşiţi şi care va găsi cui să transmită aceste imagini cât mai rapid.

Trebuie să mulţumesc şi creatorului internetului, pentru că astfel nimeni nu ne mai poate opri să vizionăm iarăşi şi iarăşi imaginile cu poliţişti în slujba Mercedesului, dar şi pentru că astfel învăţăm – un om a filmat şi a salvat pe alt om. Asemenea oameni există chiar în Moldova.

Alina Radu