Alina Radu: Nesimţirea la putere
Există o serie de oameni cu ochii plini de bârne, care se descurcă bine cu văzul. Ba chiar fenomenal de bine. Această specie de oameni, cu ochii încărcaţi de bârne, pot fi la Călăraşi, dar să vadă ţăndărica din ochiul unuia de la Dubăsari. Mai mult chiar, unii au ochi şi urechi la Moscova, dar văd bine ce e la Chişinău.
Zilele acestea, am primit câteva apeluri critice (dar anonime) despre două persoane descrise în context pozitiv săptămâna trecută în ZdG. E vorba de două persoane de la ţară, prezentarea cărora în ziar a trezit nemulţumirea altor două persoane. Am încercat să aflăm originea nemulţumirii cititorilor. Am aflat că un coleg al persoanei descrise în ziar ar fi văzut sau aflat de la alţii că cel descris în ZdG ar fi consumat CÂNDVA alcool la serviciu şi „încă ceva care nu vă pot povesti”.
Am avut o întrebare cu trei semne de interogare către cititorul anonim: dacă aţi fost de faţă la acea faptă criminală de consum de alcool cu „încă ceva”, de ce, ca o persoană morală ce sunteţi, aţi tăcut de atunci de CÂNDVA până acum? De ce nu aţi informat societatea la timpul cuvenit, de ce aţi tolerat o imoralitate? Asemenea oameni întâlnim foarte des chiar în afara anonimităţii. Ei nu îşi văd eroarea proprie, nici chiar dacă ar privi-o sub lupă, dar văd eventuala problemă din curtea altora.
Ieri, la Chişinău, a fost organizată şi o conferinţă de presă la această temă. Igor Tuleanţev, preşedintele Ligii Tineretului Rus din Moldova, a închiriat o sală, a invitat reporteri şi a ţinut o cuvântare.
Se părea că va vorbi despre problema politicienilor etnici ruşi din Moldova care nu cunosc, nu vorbesc şi nu înţeleg limba majorităţii cetăţenilor, dar pretind să le rezolve problemele. Se părea că va vorbi despre zeci de deputaţi pentru care, timp de 20 de ani, s-au tradus toate şedinţele Parlamentului R.Moldova, toate actele, toate conferinţele – în rusă, şi asta doar pentru ca aceştia să treacă confortabil prin legislativ şi să iasă cu o pensie de demnitar la pensie. Asta după ce, pentru majoritatea dintre ei, s-au plătit ani de ore de studiu al limbii române. Organizatorul evenimentului de presă de ieri putea vorbi şi despre copiii din satele exclusiv româneşti care sunt obligaţi până azi să studieze rusa, despre bătrânele născute în România, pe teritoriul Basarabiei cotropite de sovietici, care sunt acum nevoite să asculte, până şi în cele mai înfundate sate, slujbele bisericeşti în limba rusă şi să cânte de acolo „Mnogaia Leta” pentru patriarhii de lângă Kremlin.
Tuleanţev putea vorbi despre o imoralitate mai crasă: despre faptul că Armata Rusă staţionează ilegal pe teritoriul R. Moldova tot de 20 de ani, că Rusia şi-a luat angajamente internaţionale pe care nu le respectă tot de atâtea decenii, că nişte companii ruse au privatizat reţelele de gaze din Moldova şi acum impun orice preţuri, că Rusia cere de la Moldova bani pentru gazele consumate de regimul autoproclamat de la Tiraspol. Tuleanţev putea avea şi un mesaj pozitiv: să mulţumească locuitorilor oraşului Chişinău – pentru că Puşkin ţine locul lui Eminescu şi al tuturor marilor poeţi români, pentru faptul că unele străzi ale Chişinăului şi ale întregii Moldove poartă numele unor eroi sovietici, pentru faptul că monumentele sovietice au fost reconstruite în ultimii ani pe banii contribuabililor din R. Moldova.
Însă Tuleanţev, lider al Tinerilor Ruşi din Moldova, a închiriat ieri sala ca să spună, de fapt, altceva: că preşedintele Ghimpu trebuia să îl întrebe pe el ce fel de distincţie să confere patrioţilor români din Grupului Ilaşcu.
Mă tem că după această declaraţie a tânărului rus vom asista la developarea unui alt soi de nesimţiţi – cei care vor tăcea mâlc la terfelirea noţiunii de patriotism în R. Moldova.
Alina Radu, alinaradu.zdg@gmail.com
