Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Matematica superioară la…

Alina Radu: Matematica superioară la ZdG

Duminica trecută au avut loc alegeri anticipate. Oamenii au ales 101 deputaţi. În Parlament au intrat 6 partide.  Parlamentul urmează să aleagă preşedintele. Este vorba de Kosovo, unul dintre cele mai noi state de pe continentul european.

“Unele partide de la noi nu prea au principii şi nici nu tind să le aibă. Să nu vă miraţi dacă un partid radical de stânga se va uni în Parlament cu unul de pe extrema dreaptă, doar ca să îşi satisfacă nişte interese de grup. Orice formă a corupţiei şi a trădării e posibilă acolo”, mi-a declarat ieri Arian Durigi, jurnalist de la cotidianul kosovar “Koha Ditore”.

Nu m-a mirat opinia lui Arian despre afacerile partidelor ajunse de curând în Parlament. Dar altceva m-a făcut să mă mir, şi anume relaţia dintre presa scrisă şi citiori.

“Koha Ditore” este cotidian, apare de 7 ori pe săptămână în peste 60 de pagini, majoritatea color. Acest ziar costă circa 5 lei. E o bucurie pentru cititorii kosovari – pagina le iese cu 8 bani, în timp ce la noi o pagină de ziar costă cel puţin dublu. De ce? Pentru că, zilnic, “Koha Ditore” are câte 20 de pagini de publicitate, care e vândută cu nu mai puţin de 200 euro pagina. Pe lună, publicitatea aduce patronilor acestui ziar profit în cifre cu trei zerouri. Ziarul îşi plăteşte astfel hârtia, tiparul şi alte cheltuieli şi este mai mult decât sigur, ba chiar foarte interesat să apară şi la anul.

Sunt la Helsinki pe câteva zile, la invitaţia Ministerului de Externe al Finlandei, care ne oferă posibilitatea generoasă de a cunoaşte cum se dezvoltă presa în această ţară, unde indicii corupţiei sunt practic cei mai mici, iar indicii economici – cei mai înalţi din Europa. În Finlanda e totul bine, ziarele au de asemenea zeci de pagini color şi o mare parte dintre ele – publicitare, care asigură nu doar existenţa, dar şi prosperarea instituţiei.

Ziarul de Gardă nu şi-a bucurat cititorul în acest an cu prea multă publicitate. În fond, cele 24 de pagini tipărite în fiecare săptămână conţin jurnalism curat, investigaţii, reportaje, analize, interviuri, editoriale.

Anul 2010 nu a fost pentru echipa ZdG doar un an de luptă pentru adevăr şi obţinerea informaţiei. Pentru curajul reporterilor noştri de a elucida corupţia în domeniul transportului feroviar, în interiorul poliţiei, procuraturii, justiţiei – ne-am ales cu ameninţări, procese judiciare, înjurături şi promisiuni de răfuială. Totodată, am primit mai multe premii pentru cele mai bune investigaţii jurnalistice realizate şi pentru cea mai bună promovare a drepturilor omului, premii oferite de către instituţii internaţionale care activează la Chişinău. Şi mai e ceva – în acest an am primit sute de scrisori şi apeluri telefonice în care abonaţii noştri au salutat, au lăudat sau au remarcat efortul nostru şi şi-au arătat susţinerea atunci când ne era mai greu.

Tot acest efort este răsplătit cu plata cititorului pentru un abonament. Abonamentul lunar costă vreo 11 lei, dar aceşti bani nici măcar nu ajung în redacţie, pentru că tipografia îşi ia pentru tipar şi hârtie aproape 2 lei la fiecare bucată, iar Poşta Moldovei îşi ia practic tot ce mai rămâne. Din ce plătim ulterior chiria birourilor, telefoanele, deplasările, salariile, umblătura prin instanţe? Merită să descriem aici modul în care facem economii?

Am primit mai multe apeluri de la cetăţeni în ultimele săptămâni cu întrebarea de ce ZdG nu se vinde la un preţ mai mic, ca să fie accesibil şi pentru cei care vor să citească, dar nu au suficient de pâine.

Trebuie să recunoaştem că nu putem face acest lucru, dar tot noi recunoaştem că nu am vrea să ne despărţim de niciun cititor al nostru. E o alegere grea. Cineva a încercat să ne sperie zilele trecute că dacă nu vindem ziarul mai ieftin, toţi vor abona un ziar roşu, care “se vinde la preţul salfetcelor”.

Noi continuăm să credem că cititorul nostru ia ZdG nu pentru a avea o anume cantitate de hârtie în casă, ci pentru a citi. Ultimul sondaj de opinie arată că 90%  dintre cititorii noştri au studii superioare şi că apreciază în primul rând investigaţiile jurnalistice. Vom continua să facem acelaşi gen de jurnalism şi la anul.

De aceea, îi încurajăm pe toţi cei care au abonat deja, dar mai au 11 lei în plus – să facă un abonament pe o lună pentru oricine crede că vrea să citească, dar nu poate să îşi permită un ziar. Ştim că trăim în cea mai săracă ţară din Europa, dar suntem siguri că există oameni în Moldova care au 11 lei în plus. Cei care au 22 – pot face un abonament pe 2 luni, iar cu 33 – omul primeşte în dar 12 numere de ziar. Asta e matematica superioară la ZdG, e ceea ce i-ar putea asigura continuitatea. Ce ziceţi?

Alina Radu,
alina@zdg.md