Alina Radu: Luna de miere şi ..işorcoasa
Zilele trecute m-am surprins în mijlocul unui grup de persoane tinere, cu studii de calitate, care au ajuns în ultimii doi ani în diverse structuri ale Guvernului de la Chişinău. De fapt, cunoşteam grupul, dar acum mi-a părut extrem de volubil şi dezolat. După ce s-au întrebat reciproc „Tu când pleci din Moldova?”, membrii grupului şi-au spus de ce vor să plece:
♦ Nu mai ies în oraş cu prietenii. Nu mi-au mai rămas mulţi prieteni. După ce m-au contactat mulţi dintre ei ca să îmi ceară favoruri, pile, relaţii prin Guvern, m-am retras. După serviciu merg acasă, nu mai stau în locuri publice, nu răspund la toate telefoanele. Nu vreau să mai descopăr că şi alţi „prieteni” vor să îi favorizez la tendere.
♦ Desigur că plec, atât din Guvern cât şi din Moldova. Încerc să închei pe cât pot proiectele pornite, la condiţiile existente, apoi mă retrag. Sper la toamnă să nu mai fiu aici. Acum însă, îmi insuflu că sunt la armată, că fac un serviciu în condiţii foarte complicate, dar în folosul Patriei. După armată fiecare face ce vrea, nu? Eu vreau să trăiesc, să pot merge liber pe stradă, să nu fiu acostată de proiecte de corupţie şi să nu văd atâţia vânzători de ţară.
♦ A venit un parlamentar şi mi-a cerut deschis să semnez nişte acte care ar favoriza businessul său personal. Am refuzat, indicând la regulamentul activităţii mele în Guvern, dar şi la prevederile activităţii de deputat. Atunci deputatul m-a numit „..işorcoasă de pe drumuri”, apoi a sunat şefii mei şi le-a cerut să fiu alungată din Guvern. De atunci, mă gândesc zilnic la liderul partidului care l-a luat în listele parlamentare. De ce l-a făcut parlamentar pe un asemenea om?
♦ Mă uit la membrii Guvernului şi văd foarte clar că unii au venit doar să fure, nu au nici alt scop, nici alt interes, nici alte abilităţi. Poate că au nevoie de bani, dar chiar în aşa măsură?
♦ Există şi contrariul. Unul dintre miniştri a luat credit ca să supravieţuiască. Toţi cei din anturajul lui sunt şocaţi. Cum să furi când ministrul ia cu împrumut ca să îşi întreţină familia? Acest ministru îşi face un bun nume, dar ce folos? Cu experienţa sa va fi luat de orice organizaţie internaţională, căci nu poate trăi veşnic din credite. Dar Moldova cu ce rămâne?
♦ Nu văd oameni de stat în executiv. Văd businessmeni, care percep activitatea în biroul public ca pe una în beneficiul personal. Ştiu că la comunişti a fost mai rău, mult mai rău. Dar este oare aceasta o scuză? Ce fel de scuză poate fi asta când ştiu că au suferit în urma acţiunilor comuniştilor şi au dorit o schimbare tocmai pentru a anula asemenea comportamente în funcţiile publice?
Partea bună este că asemenea angajaţi, care vor şi ştiu cum arată un executiv necorupt, există în interiorul Guvernului R. Moldova. Cu câţiva ani în urmă, în toiul comunismului, asemenea persoane ar fi fost alungate, dar asta – după ce ar fi fost cel puţin primite la serviciu în careva ministere. Acum, asemenea angajaţi chiar există. Dar există şi partea rea, un rău mare. Aceşti incoruptibili sunt mai puţini decât majoritatea şi suportă o presiune nemeritat de mare.
Este complicat, neasemuit de complicat, atât pentru tinerii şi oneştii din Guvern, cât şi pentru învechiţii sistemului, care nu se mai schimbă şi care beneficiază de maijoritatea asigurărilor sociale, să conlucreze în acelaşi Guvern. Una dintre părţi trebuie să facă alegerea: sau pleacă tinerii, sau se retrag „profitorii”. Şi nu numai la Guvern.
Duminică avem alegeri locale generale. Vom alege primari şi consilii locale. Cine va ajunge la cârma satelor şi oraşelor? Nişte persoane care sunt gata să împrumute ca să supravieţuiască, dar să facă ceva pentru o mai bună administrare? Sau persoane care vin în primării butie de datorii ca să îşi completeze lista de bunuri? Lumea de prin sate este necăjită de preţuri, de insuficienţa schimbărilor şi de dorul de cei plecaţi, de aceea se mulţumeşte cu puţinul:
♦ Întreabă lumea de ce femeile candidează la funcţia de primar. În satul nostru (r. Hânceşti) e clar de ce. Până a candida, soţul nu ieşea din mrejele alcoolului, şi în această stare o lovea şi o umilea permanent. De când soţia sa a devenit primară în sat, măcar nu o bate.
Deunăzi, Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei Europene la Chişinău, a declarat franc că „luna de miere dintre UE şi R. Moldova s-a terminat” şi că e timpul ca participanţii la acest mariaj să se apuce de lucru. Cum va fi Moldova după aceste alegeri şi cum va fi Guvernul după „luna de miere”? Vechiul şi noul dau acum lupte crâncene pentru puterea din Moldova. Dacă cetăţenii R. Moldova ar alege democraţia, ar fi cel puţin ca în satul cela din Hânceşti: măcar soţul nu ar bate-o. Poate nici copiii nu ar lepăda-o. Ar fi mai bine.
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
