Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Hârtia de WC…

Alina Radu: Hârtia de WC la Guvern

Ieri, într-o vizită de informare prin clădirea Guvernului, aflu o mare listă de probleme pe care le are statul şi Executivul, şi printre ele, una care pare măruntă de tot, dar care este în stare să scoată din sărite şi să deturneze buna funcţionare a oricărui om, fie el chiar funcţionar cu înalte studii europene. Această problemică m-a ajutat, în fond, să înţeleg de ce merg anapoda lucrurile în ţara asta, care suferă de un sindrom nediagnosticat până la capăt.

Deci, fiind în clădirea cu pricina, iscodind oamenii despre problemele ţării şi strategiile de soluţionare, aflu că până şi procesul de mers la WC în casa Guvernului e plin de provocări, pentru că şi la Guvern se fură, şi chiar din WC-ul Guvernului se fură. Se fură hârtia.

Cel puţin aşa explicaţie au tot dat angajaţii responsabili de alimentarea WC-urilor din Guvern cu hârtie igienică. Reprezentanţii energici ai AIE-1 şi 2 au semnalat problema, crezând că cineva îi va lua în seamă. Li s-a spus că nu are cine măsura câţi metri rulaţi de hârtie consumă un om pe săptămână sau pe lună şi că nu există metode de depistare a celui care iese din grupul sanitar cu ruloul de hârtie subţioară şi nici a celui care pleacă seara acasă cu vălătucul de hârtie, că „hoţii” se vor plânge la CEDO. S-a decis să se dea hârtie în mod dozat.

Una dintre persoanele responsabile de curăţenie avea grijă în fiecare zi să „deruleze” din ruloul de hârtie câte o porţie calculată „la ochi” pentru cabinele sanitare de pe fiecare etaj. Persoanele responsabile de porţionat hârtia erau destul de mulţumite. Clientela, însă, a adunat mai multe frustrări cu semne de întrebare.

De ce se măsoară la ochi? De ce cineva trebuie să pipăie cu mâinile fiecare centimetru de produs igienic, pentru a-l porţiona şi oferi altcuiva deja neigienizat? De ce nu există o metodă de a „încătuşa” cumva ruloul, ca vizitatorii toaletei să nu îl poată smulge? Şi oare fură cu adevărat cineva hârtia din WC sau aceasta nici nu ajunge la etaj din depozit?

Ar fi de râs în hohote, dacă nu ar fi de plâns de ruşine. Într-o ţară în care angajaţii Guvernului care s-au deprins să fure hârtia de WC stau bine mersi în funcţii, ce sens ar avea venirea unei noi echipe guvernamentale? Noii, poate chiar şi foarte buni, vin într-un sistem în care sindromul  hârtiuţei porţionate de la closet e la putere. Şi nu are rost să fie prins hoţul de vălătuce igienice, pentru că hoţii au toată susţinerea Codului Muncii şi a sistemului judiciar.

Ca să demiţi o persoană dintr-o instituţie publică pentru faptul că îşi tratează obligaţiile de serviciu ca pe fâşiile de hârtie din pubelă, trebuie să ai suficiente argumente să îi faci avertizare, apoi să îi aplici două  mustrări, pe urmă – câteva mustrări aspre, ulterior – amenzi, etc. Şi dacă ai în subordine câteva departamente cu persoane care îşi şterg … picioarele de fişa de post, un administrator cu valori europene în cap şi justiţie în suflet trebuie să emită zilnic mustrări, sancţiuni, să umble cu lupa şi camera de luat vederi ca să adune probe că se fură din banii publici, din timpul nostru de europenizare, din şansa noastră.

L-am văzut pe Dorin Chirtoacă ce a păţit cu funcţionarii demişi pentru acte de corupţie, am văzut ce s-a întâmplat cu unii angajaţi din ministere, chiar şi specialistul în „câini turbaţi periculoşi pentru societate”, alias Ion Muruianu, a „fost” plecat ca să revină în forţă, alături de câţiva „judecători din iad”. Din acest sistem diabolizat se pare că nu pleacă nimeni conform Codului Muncii, decât „cu picioarele înainte” şi cu vieţile tinerilor şcoliţi aruncate la coş, ca nişte porţii de hârtie din vălătucul dezigienizat.

Egiptul şi Tunisia şi-au făcut de curând revoluţiile. Ştiu oare tinerii de acolo că îi aşteaptă sindromul hârtiei de WC?

Alina Radu