Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Filat îşi cumpără…

Alina Radu: Filat îşi cumpără scuter

Zilele trecute un doctorand moldovean cu cercetări la Harvard îşi anunţa fanii pe blog că vine la Chişinău pe câteva zile după o vreme de absenţă. Venirea sa de câteva zile a fost descrisă într-o postare cu două capitole şi 9 puncte. Din cele 2 capitole aflăm că omul care face de mulţi ani cercetări ştiinţifice în SUA are şi nişte întrebări la situaţia din Moldova, dar mai ales din Chişinău: “Care sunt cele mai glamurnice și en vogue cluburi din Chișinău? Ce cluburi de muzică live merită atenție? Ce restaurante noi s-au mai deschis în ultimii doi ani? Ce local ați recomanda pentru o companie de vreo zece persoane? Bere și mâncare calitativă, prețuri rezonabile? Ultima întrebare: pe lângă dansuri, muzică și mâncare, ce mai oferă Chișinăul la capitolul divertisment de noapte?” – aceasta este lista prescurtată a întrebărilor.
Uitasem să menţionez că cele două capitole despre revenirea la Chişinău a cercetătorului se numesc “dansuri” şi “restaurante”.

Trebuia să remarc de la bun început că nu contest nici pentru o clipă dreptul legal al oricărei persoane din orice stat (ba chiar şi de pe oricare altă planetă) să bea, să mânânce, să danseze cât vrea pe banii proprii. Orice capitală a lumii atrage străini prin chefurile din localuri, cu băutură şi muzică, căci aşa se fac plăţi, se adună taxe şi se completează bugetul local şi naţional.

E o mică situaţie la mijloc, totuşi. Cine crede că în restaurantele din Moldova consumaţia plătită este trecută cu toate zerourile în contabilitatea oficială, şi cine mai crede că din aceste sume se plătesc impozite pe bune?  Dar… asta nu e problema oamenilor care îşi plătesc mâncarea şi băutura, asta e problema organelor de drept. Şi în cazul în care organele de drept nu îşi fac onest munca? Atunci transparenţa taxelor devine o problemă a societăţii, a celor cu atitudine civică în primul rând, a celor cu studii bune, şcoliţi în străinătate, care cunosc experienţa “societăţilor sănătoase”.  Dar dacă omul poate să îşi achite distracţiile, lupta pentru o societate echitabilă îşi pierde sensul.

La Chişinău avem de toate: şi restaurante de lux, şi cluburi fashion, şi puburi glamuroase. Teoretic, acestea sunt deschise pentru toţi, dar nu toţi trec totuşi pocket-controlul, dacă e să parafrazez situaţia barierei face-control din unele discoteci. Societatea din Moldova este foarte segregată: o micuţă categorie care petrece anume pe cele 2 capitole din primul alineat, adică “dansuri” şi “restaurante”, şi o mare categorie care munceşte, dar nu ajunge, oricât ar vrea să îşi poată achita ieşirile măcar de weekend cu familia la restaurant. Mă refer aici la familii de învăţători, de medici, de artişti de teatru, de scriitori, de oameni cumsecade care au muncit cinstit întreaga viaţă. Unica lor şansă de a ajunge într-un restaurant ar fi vreo nuntă de rubedenie, unde, pentru a intra, trebuie să îşi cumpere pantofi şi costume noi şi să pună şi pe “masa mare” un plic care răscumpără cliturile de bucate negustate de pe mesele nocturne.

Cu câteva luni în urmă un grup de preoţi se lamenta la televizor cam la aceeaşi temă: impozitarea inadecvată a veniturilor duhovnicilor acumulate din nunţi, înmormântări şi botezuri. Lamentarea se producea pe fundalul unor castele somptuoase, la care erau parcate maşini de lux. Remarc aici că nu toţi preoţii deţin aceste bunuri de lux, dar cei care le deţin s-ar putea să înţeleagă şi să simtă diferit mesajul despre echitatea socială, despre necesitatea unor cantine pentru flămânzi pe lângă Biserici, despre Dumnezeiescul gest de a înfia un orfan într-o familie de duhovnici.

Zilele trecute o secvenţă ultrapopulară pe Youtube cu premierul Filat a adus în atenţia publică aceeaşi problemă a segregării moldoveneşti. După ce s-a lăsat filmat zburând cu scuterul pe valurile Nistrului, Filat a explicat reporterilor că scuterul nu era al lui, dar că îşi va cumpăra neapărat unul, “unul mai scump”. Nu mă îndoiesc de faptul că premierul are dreptul să îşi cumpere un scuter, fie şi cel mai scump din lume. Cred că această achiziţie se va face din bani proprii şi, probabil, câştigaţi chiar până a ajunge în fotoliul de premier.  Cred chiar că la procurare se vor plăti toate taxele.

E însă o lacună morală aici. Filat şi-a promis sie scuterul nou privind în ochii camerelor de luat vederi în spatele cărora stăteau telespectatorii: scriitori care nu au pe ce îşi lua medicamente, învăţători care nu au apă în cămine, artişti celebri care nu au de un bilet la teatru.  Poate că premierul, când vorbea de scuter, se gândea de fapt la profesori şi la actori, dar părea cumva că se izolase în lumea inaccesibilă a competiţiei pentru cel mai scump iaht.

Tot recent un post TV de la Chişinău a făcut analiza ţinutelor vestimentare ale soţiilor primelor persoane în stat. O expertă în vestimentaţie de soţii de demnitari a remarcat că Sanda Filat şi-a permis să iasă în parc de două ori în aceeaşi ţinută. Cred că doamna Filat are acasă multe-multe bluze, pe care le poate scoate pe rând de trei ori pe zi în parc. Psihologă fiind, a decis probabil să se asemene cu cei care poartă haina austerităţii. O haină care nu orbeşte ochii spălăciţi ai săracilor, chiar dacă înţeapă privirile “glamurnicilor”, vorba doctorandului cu 9 întrebări de lux.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md