Alina Radu: Familia mea e în pericol
Zilele trecute am primit un semnal sigur că familia mea extinsă este în pericol şi m-am simţit datoare să aduc în discuţie această situaţie. Nu doar pentru că e familia mea, ci pentru că în această situaţie sunt, probabil, toate familiile din R. Moldova. Iată cum a evoluat problema.
Datorită bunicilor mei de pe mamă şi tată am avut 11 unchi şi mătuşi. Doar 4 dintre aceştia au rămas în sat, iar 7 s-au stabilit la Chişinău, în virtutea studiilor sau a locului de muncă. De la cei 11 fraţi şi surori ai părinţilor mei m-am ales cu 24 de verişori drepţi. Doi au decedat fiind adolescenţi, în două accidente stupide, iar din cei 22 rămaşi doar 2 s-au stabilit în sat.
Ceilalţi 20 au plecat să îşi aranjeze viaţa aclo unde au găsit de muncă. Astfel, 12 dintre ei s-au oprit la Chişinău, majoritatea având acum un domiciliu propriu şi afaceri sau locuri de muncă stabile. Însă 8 sunt plecaţi şi nu se ştie dacă vor reveni. Dintre cei 8, jumătate, adică 4, sunt în Italia. Au ajuns acolo cu greu, cu vize scumpe şi false, dar acum sunt în siguranţă în această ţară. Astfel, o verişoară a reuşit să îşi ia deja acolo soţul şi copilul, alta s-a căsătorit chiar în Italia cu un băiat din Moldova şi au copil „italian”, iar alte două verişoare îşi perfectează în grabă actele ca să îşi aducă copiii rămaşi la Chişinău – în total 5 la număr.
Alţi doi verişori ai mei sunt acum la Moscova. Au făcut facultăţile în Moldova, dar pentru că nu au găsit un loc de muncă care să le asigure stabilitatea economică, au ales să facă acolo orice muncă şi probabil se vor stabili în capitala Rusiei. Un văr este în România la studii, unde face deja a doua facultate şi se simte destul de integrat. Altul – e în Marea Britanie, cu un loc de muncă foarte sigur, după studii bune făcute prin toată Europa. Deşi a încercat de câteva ori să revină şi să muncească în Moldova, nu s-a mai regăsit în acest sistem şi a plecat acolo unde a fost solicitat.
Dintre cei 22 de verişori ai mei, 15 sunt deja căsătoriţi şi au copii, deci eu am în total 31 de nepoţi de pe veri. Dar şi cei 31 nu sunt toţi acasă: doi dintre ei cu familiile şi 3 copii sunt tot în Italia. În total, am în Italia 11 rude cu vârste cuprinse între 1 an şi 30 de ani, iar până în toamnă se pregătesc să plece la părinţii lor încă 5 copii minori.
Astfel, la finele anului voi avea plecate şi stabilite în străinătate 20 de rude de gradul I şi II, toţi copii sau tineri. În Moldova îmi mai rămân câteva zeci de rude, dar majoritatea mai vârstnice. În satul de baştină rămân doar două verişoare cu familiile lor. Între timp, tot la ţară, 3 dintre unchii mei au decedat la vârste de până la 60 de ani.
Acum, cei 8 unchi, 24 de veri, 31 de nepoţi de pe veri, dintre care 6 căsătoriţi şi având deja 7 copii, împreună cu soţii lor, fac o familie mare, de circa 100 de oameni. Ne întâlnim cu toţii împreună doar pe la nunţi, cumetrii sau înmormântări, dar nici atunci nu vin toţi, lipsesc în special cei vreo 20 plecaţi în străinătate.
Zilele trecute ne-am revăzut iar în format restrâns. Am aflat că cea mai în vârstă verişoară a mea, una dintre cele două rămase în sat, a luat o decizie care ne-a întristat pe toţi cei vreo 50 de maturi din familia noastră extinsă, afectându-i cumva şi pe cei vreo 50 de copii ai familiei. Verişoara mea a decis să vândă oile, pentru că în sat nu mai există oieri, pentru că nu mai există „rândul la păscut”, aşa cum se făcea odinioară. Iar să mergi în fiecare zi la păscut cu 10 oi înseamnă să laşi baltă hectarul de pământ, de pe care trebuie să adune fân şi cereale pentru întreţinerea oilor iarna. Cercul s-a închis, unica persoană din cele 100 de rude ale noastre care avea oi – a scos mioarele de vânzare. Acum copiii şi nepoţii ei drepţi, dar şi cei de pe 8 fraţi şi surori pe care îi are, precum şi cei câteva zeci de veri – nu vor mai şti cum cresc mieii decât din cărţi sau de la televizor. Unele cărţi sau emisiuni vor fi în italiană, rusă sau engleză. Familia mea rămâne doar cu Balada Mioriţei.
Alina Radu
