Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Do-re-mi-e-lec-to-ra-la

Alina Radu: Do-re-mi-e-lec-to-ra-la

„Do-re-mi-fa-sole fierteeee, Cu mă-liigăă şi cu peşteeee”, acest exerciţiu vocal îl aud deseori în drum spre casă, care trece inevitabil pe lângă două licee de muzică. Copiii cu auz muzical sunt mândria părinţilor, iar dacă mai au şi spirit umoristic – sunt iubiţi necondiţionat de toată lumea.

Cântăreţii maturi, profesionişti, dacă au şi simţul umorului, sunt şi iubiţi de public. În electorale, însă, mulţi dintre ei îşi pierd zâmbetul, şi se prefac în gravi şi serioşi promotori ai partidelor politice, punând pe octava a treia programele acestora. Mesajele partinice iau amploare în zona timpanelor electorilor de rând. Decibelii politici ies ritmaţi din gurile cântăreţilor politici.

Pe timpuri exista profesia specială de trubadur. Acum, însă, această specializare profesională nu există în Registrul Naţional al Profesiilor din R. Moldova. Nici meseria de cântăreţ electoral nu este înregistrată, dar să fim siguri că ea există.

De cum se înregistrează primii candidaţi electorali, se deschide şi Bursa Cântătorilor de Partid. Parcă nu e nimic rău în asta, căci omul îşi foloseşte coardele muzicale moştenite de la părinţi, educaţia muzicală plătită tot de ei, numele creat pe la televiziuni din bani proprii. Dar efectul pe care îl are cântăreţul de partid asupra melomanului neiniţiat în politică merită analizat.

„Cele mai intransparente investiţii electorale sunt concertele”, a declarat marţi unul dintre experţii politici de la Chişinău, explicând că banii plătiţi artiştilor nu sunt declaraţi, iar sumele vehiculate prin urbe par să fie foarte mari. De aceea, probabil, cântăreţii de partid se întrec pe sine în unele concerte electorale, şi tot de aceea, acceptă foarte greu să cânte într-un concert de caritate (dacă acest concert nu e vreo edelweisărie financiară).

Aşa cum transparenţa financiară a concertelor electorale şi a răguşelilor cântăreţilor pentru binele partidului nu este încă evaluată oficial, nu sunt monitorizate nici alte aspecte ale spălării muzicale a imaginii trupelor politice din R. Moldova.

Membrii partidelor politice care migrează dintr-un partid în altul sunt supuşi monitorizării şi, după caz, blamării din partea societăţii civile şi a presei. Dacă un Marian Lupu sau un Victor Stepaniuc vor trece încă o dată dintr-un partid în altul, ei ar urma să fie sancţionaţi de către Coaliţia pentru un Parlament Curat. Pe când cântăreţii, de rând cu actorii şi alţi artişti de sezon politic, îşi permit să sară din marsupiul financiar al unui partid direct în punguţa monetară a altuia, fără să declare sumele alipite propriului buget şi fără să spună de ce nu mai iubesc partidul roşu şi au trecut la cel violet. Traseismul cu coardele vocale s-ar putea să fie mai păgubos decât cel cu fundul politic în două luntri, dar nu există asemenea studii.

Nu doar travestirea electorală a cântăreţilor din Moldova nu este monitorizată şi explicată publicului din punct de vedere al costurilor şi ofertei pentru public. Avem şi alte meserii politice care trebuie omologate şi privite ca participanţi la consumarea banilor şi altor avantaje electorale. Ce ştim noi despre pădurarii electorali, despre istoricii sau rectorii de partid, despre economişti, finanţişti electorali?

Prin analogie, rector electoral, pădurar electoral, istoric electoral, jurnalist electoral, businessman sau binefăcător electoral – sunt nişte profesii foarte active, dar puţin cunoscute. În timp ce ei îşi cântă partitura în alegeri, nouă ne şuieră vântul Siberiei în urechi. Se caută contracântăreţi electorali, inclusiv contrabasişti, contrasolişti şi antisoprane.

Alina Radu,
alinaradu.zdg@gmail.com