Alina Radu: Diaspora plătită
Astăzi la Chişinău începe cel de-al V-lea Congres al Diasporei din Republica Moldova. “Sună impunător”, aşa mi-au spus nişte oameni din troleibuz pe care i-am întrebat ce înţeleg ei atunci când zicem “Congresul Diasporei”. Majoritatea, însă, s-au referit la bani. “Cred că aduc nişte bani”, asta înţeleg oamenii despre revenirea pe câteva zile a exponenţilor cetăţenilor R. Moldova înşiraţi prin toată Europa. Să fie percepţia financiară adevărată?
Am discutat cu câţiva dintre cei veniţi. Majoritatea dintre ei confirmă – da, au venit acasă cu nişte bani, pentru părinţi, rude, copii, vecini etc. Dar nu se vor face şi investiţii în congres, căci acesta este organizat de autorităţile guvernamentale ale R. Moldova. Ba mai mult, se preconizează rambursarea cheltuielilor pentru călătorie, dar şi alte cheltuieli. Cât costă congresul? Membrii diasporei nu mi-au putut spune.
Congresul Diasporei este organizat de Biroul Relaţii Interetnice (BRI). În epoca e-guvernării, am declarat de mai multe ori că vrem să aflăm de pe paginile web ale autorităţilor publice şi informaţii despre bani, nu doar despre acţiuni şi activităţi. Pagina web a BRI oferă doar informaţii descriptive despre Congres, la rubrica “Noutăţi şi evenimente”. Nimic despre costuri. Nici Registrul de Stat al Actelor Juridice al R. Moldova în varianta sa on-line nu conţine o hotărâre de Guvern cu privire la finanţarea congresului diasporei. Doar dispoziţia nr. 29 din 19 aprilie 2012 cu privire la Comitetul organizatoric al Congresului. Poate nimic nu mai costă nimic?
Costurile unui congres nu ar deveni temă pentru editorial dacă acestea ar fi: 1. făcute publice şi 2. discutate în prealabil cu reprezentanţii societăţii civile. Atunci când informaţia lipseşte, apare tot spaţiul posibil pentru interpretări. Iar interpretările sunt multe, şi nu ţin doar de bani.
O prietenă de-a mea, soroceancă, de care este mândră Germania pentru performanţa ei academică (a făcut acolo doctoratul cu Summa Cum Laude – de aceştia avem în Moldova număraţi pe degetele unei mâini), mi-a spus că nu ar veni la acest congres nu doar pentru că nu a invitatat-o nimeni, ci şi pentru că “ nu doar “din punct de vedere ştiinţific” nu toţi migranţii noştri fac parte din diasporă, dar se pare chiar halucinant să se facă atâta tam-tam cu subtext evident electoral. Povestea asta îmi aminteşte de cazul cu mireasa şi mirele, ambii lefteri, care sperau că celălalt e miliardar şi vor avea un mariaj fericit”.
Nu aş accepta acest punct de vedere dacă nu aş fi auzit mărturii dezgustătoare despre congresele din anii trecuţi, cu situaţii hilare despre modul în care s-au oferit ordine, medalii, dar şi alocaţii financiare pentru diverse manifestări organizate în străinătate, care au fost plătite din bugetul de stat. Am auzit mulţi exponenţi ai diasporei care au criticat AIE pentru că le-ar fi dat banii “peste jumătate de an”, “puţini, a trebuit să adaug 60 de euro de la mine”, “lui cutare i-au dat mai mult pentru o sărbătoare mai mică”. Zău, a trebuit să îi cred pe toţi, pentru că date deschise despre aceşti bani nu există.
„Şi dacă diaspora asta are nevoie de susţinerea autorităţilor, care sunt omnipotente şi au soluţionat toate problemele de-acasă, de ce nu revine diaspora de unde a plecat, zău?”, mă întreabă iar soroceanca stabilită în Germania.
Ce să-i răspund? Să-i spun că îi cunosc personal pe mulţi dintre liderii diasporei, că mulţi mi-au fost colegi de şcoală, de facultate sau de serviciu, că îi aştept să îi revăd în fiecare an, ca să aflu ce mai e nou în viaţa lor europeană şi să mă bucur pentru că şi-au făcut acolo studii, casă, familie, copii? Să îi spun că îmi vine tot mai greu să le repet, din nou, ca o moară stricată, că aici lucrurile merg greu, că nu se schimbă mai nimic pe intern, şi, spre oroarea lui Vasile Calmaţui de la Paris, să declar din nou că nu sunt bani, că orice ban cinstit se câştigă enorm de greu aici, şi că cei care câştigă necinstit acced rapid pe listele electorale, iar din aceste liste următorul pas e în clădirea Parlamentului – unde are loc azi Congresul Diasporei? Şi dacă spun toate astea, nu le otrăvesc scurtul lor sejur în draga lor Moldovă, în care nu prea pot schimba nimic?
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
