Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: De ce tac…

Alina Radu: De ce tac Moldcell şi Orange?

Recent, în Parlament, a fost făcut public raportul Comisiei Nagacevschi cu privire la evenimentele din aprilie 2009. La pag.57 există un capitolaş mic, de vreo jumătate de pagină, care pare neînsemnat în contextul întregului raport de 133 de pagini. Dar acest capitolaş, care constituie 0,4% din conţinutul raportului, vizează direct 2 milioane de cetăţeni ai R.Moldova.

„Situaţia cu nefuncţionarea telefoniei mobile” se numeşte capitolul. 7 aprilie 2009 a fost una dintre cele mai complicate zile jurnalistice pe care le-am trăit, de aceea telefonia mobilă a fost miza noastră informaţională. Câte 4 reporteri ai ZdG se aflau concomitent în zona centrală a oraşului, iar cei rămaşi în redacţie scriau non-stop din relatările lor despre ceea ce s-a întâmplat.

Într-un moment, niciun mobil nu mai răspundea. Ce se întâmpla în centru cu protestatarii? Ce făceau poliţiştii? Cine erau instigatorii? Dar ce era cu reporterii noştri? Ne sunau apropiaţii lor şi întrebau de ei. Era stupid să le răspundem tuturor pe rând sau concomitent că nu există legătură telefonică. Despre unii dintre ei nu am mai ştiut ore întregi, răstimp în care s-a auzit despre zeci de răniţi şi chiar morţi. La un moment, şi cei care am rămas în redacţie am pornit în căutarea lor, dar ne-am pierdut în aceeaşi mulţime izolată. Seara, când ne-am revăzut cu toţii teferi (una dintre colege avea doar un genunchi zdrelit) şi cu echipamentul întreg, am continuat să scriem ştiri.

A doua zi a dispărut şi conexiunea la internet, ne-a fost blocat site-ul, a treia zi am fost agresaţi de poliţie, aşa că problema cu telefonia a revenit direct pe agendă doar odată cu facturile de plată. În facturi nu se spunea nimic despre deconectări, în facturi erau arătate doar minutele şi banii.

Modul în care e tratată problema deconectărilor în raportul Nagacevschi este univoc, superficial, dar şocant. Este citat Valeriu Diozu, ex-consilierul preşedintelui Voronin. Diozu susţine că, la indicaţia lui Voronin, „a solicitat operatorilor de telefonie mobilă să-şi suspende serviciile în perimetrul clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei.” În raport se arată că telefonia mobilă a fost perturbată timp de 11 ore. În continuare, raportorul spune că „Moldcell a sfidat prevederile legale şi a încercat să inducă în eroare Comisia de anchetă, susţinând că nu a suspendat serviciile sale, iar întreruperea legăturii telefonice a fost cauzată de suprasolicitarea reţelelor”. Este dat şi un citat din răspunsul companiei nominalizate, remis la 11 martie 2010: „De către ÎM „Moldcell” nu a fost recepţionată sau înregistrată careva corespondenţă oficială din partea autorităţilor cu privire la sistarea legăturii telefonice în data de 7 aprilie 2009″.

Despre celălalt operator de telefonie, Orange, în raport nu se spune niciun cuvânt: nici dacă a primit indicaţiile lui Diozu, nici dacă le-a respectat.

Ceea ce am aşteptat de la ambele companii începând cu ziua de 7 aprilie 2009 a fost un semn. Un comunicat de presă sau o declaraţie, sau un SMS, sau un SOS, sau alt semn de explicaţie. A fost o comandă? A fost o cădere? De reţea? De frică? De bun simţ?

Nici chiar acum, când un (ex)înalt demnitar spune clar cum a umilit aceste două mari companii cu capital străin, cu tradiţii de business în spirit francez sau suedez, pe siteurile oranj şi violet nu există niciun cuvânt de explicaţie. M-am uitat pe site-urile companiilor mame: orange.fr şi teliasonera.com. Compania de la Paris plasează ştiri din 2 în 2 minute, de interes public, despre sărăcie, conflicte, despre viaţă. Paginile web ale companiilor telefonice de la Chişinău sunt „curăţate” de probleme, acolo aflăm doar ştiri de divertisment, despre artişti, concerte şi distracţii. Desigur că un comunicat despre „căderea reţelei” sau despre „suspendare la indicare” ar deteriora sterilitatea acestor site-uri.

Ambele companii nominalizate se pare că sunt membre ale iniţiativelor de Răspundere Socială şi ale Pactului Global, în numele căruia au semnat pentru următoarele principii: „Companiile trebuie să susţină şi să respecte protecţia drepturilor omului proclamate la nivel internaţional; şi trebuie să se asigure că nu sunt complice la cazuri de abuz al drepturilor omului. Companiile trebuie să lupte împotriva tuturor formelor de corupţie.”

Alina Radu, 
alinaradu.zdg@gmail.com