Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Cultul sau cultura…

Alina Radu: Cultul sau cultura lui Focşa?

Zilele trecute am vizitat pagina web a Ministerului Culturii. Căutam o informaţie despre un eveniment de cultură desfăşurat în R. Moldova şi mi s-a părut cel mai raţional să încep documentarea pe acest site. Nu mai trebuie să remarc faptul că suntem în perioada unor evenimente culturale non-stop, evenimente atât de necesare într-o ţară depopulată şi deprimată. Festivalul “Invită Maria Bieşu”, Concursul de dirijat simfonic, Târgul de Carte, expunerea Stindardului lui Ştefan cel Mare, Târgul Olarilor, Festivalul EthnoJazz – sunt evenimente de cultură veritabilă. Nu mai zic de recentele evenimente, inclusiv Gustar, Ziua Limbii Române şi Ziua Independenţei. Ştiu că nu le-am enumerat pe toate, dar toate acestea pe care le-am enumerat nu sunt în niciun fel pomenite pe pagina web a Ministerului Culturii.

Din bunăvoinţă, am încercat să admit că ministerul nu ar avea o persoană care s-ar ocupa de plasarea comunicatelor pe site, de încărcarea imaginilor etc. Dar mi-a pierit bunăvoinţa în momentul în care am citit titlurile ultimelor comunicate de presă plasate pe această pagină electronică. Vi le prezint pe ultimele 3:

17 iunie 2011: Domnului Boris Focşa, Ministru al Culturii din Republica Moldova, i s-a acordat titlul de academician al Academiei Europene de Relaţii Economice şi Culturale (AEREC).

23 iunie 2011: Ministrul Culturii, dl Boris Focşa, a avut o întrevedere cu E.S. dl Akbar Ghasemi Ali Abadi, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Islamice Iran în Republica Moldova.

13 septembrie 2011: Ceremonia de semnare a Protocolului între Ministerul Culturii al Republicii Moldova şi Ministerul Culturii al Federaţiei Ruse.

Deduc de aici că există totuşi o persoană care se pricepe să pună pe site comunicate, cu o mare operativitate, chiar în ziua în care s-au produs aceste evenimente. Vă rog să mă credeţi că unele dintre acestea sunt însoţite şi de fotografii. E adevărat, toate aceste comunicate au în titlu, în text şi în fotografii numele şi chipul lui Boris Focşa.

Nu neg, activitatea unui ministru trebuie să fie publică. Dar neg faptul că un ministru trebuie să fie unicul promotor al culturii scos în evidenţă pe o pagină web care aparţine tuturor oamenilor de cultură şi chiar tuturor cetăţenilor interesaţi de cultură.

Ieri, o altă informaţie m-a făcut să îmi pun semne subiective de întrebare faţă de Ministerul şi ministrul actual al Culturii. “Ambasadorul rus la Chişinău, Valeri Kuzmin, a ţinut un briefing de presă privind Zilele Culturii Ruse în Republica Moldova, cu participarea ministrului Culturii, Boris Focşa”.  Aţi mai auzit de briefinguri cu ministrul Focşa atunci când au avut loc Zilele Limbii Române? Eu una nu am auzit, cum nu am văzut să ţină dl ministru vreun briefing măcar atunci când au loc acţiuni organizate de distrugere a patrimoniului cultural al Chişinăului sau al Moldovei.

Duminica viitoare la Chişinău se desfăşoară festivalul etniilor.  În această zi îşi vor demonstra cultura naţională, obiceiurile şi tradiţiile exponenţii etniei ruse, de rând cu ucrainenii, belaruşii, găgăuzii, bulgarii, romii, evreii, polonezii, lituanienii, estonienii,  grecii din Chişinău. Ar fi fost nevoie poate mai mult decât de un briefing cu Ambasadorul Kuzmin. Ar fi fost nevoie poate, cel puţin, de un comunicat pe pagina web a Ministerului Culturii. Fie chiar şi cu numele ministrului în titlu, cu fotografia lui personală, dacă aceasta se pare a fi regula de triere a comunicatelor pentru publicare pe www.mc.gov.md

Pe aceeaşi pagină web găsesc lista tuturor miniştrilor Culturii pe care i-a avut Moldova începând cu anul 1953 – anul în care URSS ne-a dat voie să ne creăm un minister de acest gen. Eu i-am cunoscut personal pe toţi miniştrii de la independenţă încoace. Când rostesc în gând “Ministrul Culturii din Moldova”, primul îmi apare în minte Ion Ungureanu, ministrul anilor 1990—1994. Nu erau pagini web atunci, nu avea ministrul cum să îşi pună numele în titlu şi pe fotografii, dar nu puteai să nu îl vezi, să nu îl cunoşti, să nu îl identifici cu un om de cultură.  Nu doar pentru că nu era eveniment cultural căruia să nu îi atribuie o ţinută specială. Ci pentru că îi păsa de cultură mai mult decât de sine. Ţin minte noaptea în care, în faţa Muzeului de Istorie era instalată Lupoaica.  Lucrările de instalare s-au tărăgănat din cauza unor boicoturi ideologice şi era deja noapte târzie când se făceau ultimele ajustări la soclul acestui monument. Ministrul Ungureanu nu a părăsit şantierul decât ultimul, spre dimineaţă, de rând cu muncitorii. Mă bucur că am rezistat şi eu acea noapte în picioare, în preajma acestei acţiuni de cultură. Ce ţin minte eu, ca un reporter care a muncit fără pauze în ultimii 20 de ani, despre ceilalţi miniştri ai Culturii pe care i-a avut Moldova perestroikăi şi cea independentă? Vi-i numesc şi haideţi să ne amintim împreună: Cuşnir Grigore: 1987-1989, Sobor Eugeniu: 1989—1990 (Ion Ungureanu: 1990—1994), Cibotaru Mihail: 1994—1997, Ciobanu Ghenadie: 1997-2001, Păcuraru Ion: 2001—2002, Madan Veaceslav: 2002—2005,  Cozma Artur: 2005—2008, Barbulat Mihail: 2009, Focşa Boris: 25.09.2009 – prezent.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md