Alina Radu: Cine păzeşte Transnistria de noi?

În 7 ani de muncă la Ziarul de Gardă, am dedicat sute de pagini de ziar oamenilor din Transnistria. Am scris despre situaţia fiecărei şcoli cu predare în limba română, despre situaţia copiilor din şcolile cu predare în limba moldovenească cu grafie chirilică, am scris ani în şir despre situaţia membrilor Grupului Ilaşcu, despre alte persoane arestate de către autorităţile autoproclamate de la Tiraspol, despre abuzuri şi drepturi încălcate. În total s-au adunat mii de articole şi ştiri. Zilele trecute am revenit iar în Transnistria şi am înţeles că am muncit în zadar.

Pe toate podurile rămase întregi după 1992, care unesc cele două maluri ale Nistrului, stau tancuri ruseşti, cu drapelul Federaţiei Ruse imprimat pe ele. Lângă tancuri, în fiecare zi şi noapte, stau militari înarmaţi cu kalaşnikovuri. Toţi militarii vorbesc exclusiv limba rusă şi toţi au pretenţia că sunt “mirotforţî”.

Pentru un jurnalist este mereu o provocare să întreprindă o vizită în această zonă. Dar, probabil, o provocare mai dură este trecerea Nistrului pentru cei care s-au născut şi locuiesc în această zonă, fiind nevoiţi să traverseze podul pentru necesităţi vitale. Aşa-numita vamă transnistreană organizează lucrurile în aşa mod, încât zilnic se adună şiruri de oameni şi maşini pe poduri. Cu atât mai mult în week-end, atunci când copiii Transnistriei revin de la Chişinău sau de prin alte părţi la părinţii lor, acasă.

Şirul lung de automobile, microbuze, motociclete ţine pasagerii în soare, în ploaie, în frig, în funcţie de anotimp, iar aşteptarea durează ore. Pentru că fiecare persoană este somată de pseudovameşi să meargă la un ghişeu unde primeşte un formular, după care – să îl îndeplinească, notând în detalii nu doar datele de identitate, dar şi adresele de la care se vine şi se pleacă, după care să meargă la alt ghişeu să îl depună.

Apoi fiecăruia i se verifică lucrurile personale, şi dacă autoproclavameşii au dispoziţia potrivită – cetăţeanul R. Moldova poate trece de pe un mal pe altul.

Mihai Dârul, unul dintre multpătimiţii cetăţeni transnistreni, de 20 de ani explică lumii că Igor Smirnov nu a fost ales legal şi deci nu are dreptul să ţină sute de mii de oameni ostatici. „În 1991 am avut alegeri în toată Moldova, inclusiv aici, la Lunga, Dubăsari. Noi am ales consiliul local şi raional, iar mai târziu – am ales preşedintele R. Moldova, pe Mircea Snegur. Peste câteva luni ei au venit apoi cu tancurile şi au rupt Moldova în două. Noi nu l-am ales.” Aceste cuvinte sunt scrise în zeci de scrisori pe care Mihai Dârul le-a trimis la Chişinău, la Moscova, la Geneva. Ni le-a repetat şi nouă din nou.

La întoarcere de la Dubăsari m-am convins încă o dată că regimul transnistrean e imposibil şi inuman. După ce am petrecut iar vremea în rânduri, alături de părinţi cu copii mici şi de bătrâni istoviţi, după ce ne-au fost iarăşi verificate actele şi adresele, după ce ne-au scotocit din nou bagajele, am răsuflat uşuraţi că nu ne-au fost identificate camerele şi, astfel, nu ni s-a sechestrat echipamentul. Am trecut din nou podul, am privit iarăşi neputincioşi tancurile cu drapelele Federaţiei Ruse şi, după ce am depăşit podul, am decis să facem câteva cadre.

Ni s-a năzărit că suntem liberi, absolut liberi pe malul drept al Nistrului, trecuţi de pseudovămi şi tancuri adevărate, aşa că, fiind într-o zonă publică, la o margine de drum, într-o ţară membră a ONU, am scos nestingheriţi aparatele să facem câteva cadre cu acest punct de control rămas în urmă. „Stoiat’! Ne dvigat’sea! Vîzîvai podkreplenie!” Un automat kalaşnikov s-a îndreptat imediat spre noi şi toată libertatea noastră nu mai avea sens.

Am răspuns româneşte, crezând că mă vor forţa să vorbesc ruseşte. Dar nu a fost aşa. Soldatul care a alertat toată lumea, care a strigat mai tare în limba rusă, s-a apropiat de mine şi mi-a spus în limba română: “Nu-i voie să fotografiaţi pacificatorii. Ştergeţi imaginile sau vă ducem…”. Am privit năucită ecusonul de pe haina sa. Scria în grafie latină “Ungureanu”. Nu mai contau cadrele pe care le aveam în cameră. Descoperisem altceva – că Ungureanu slujeşte la tankiştii ruşi şi mă somează să mă supun şi eu lor. “Dar de ce vorbiţi ruseşte, dacă sunteţi vorbitor nativ de romană?”, l-am întrebat. “Pentru că aşa este obligaţia mea de serviciu. Sunt “mirotforeţ” şi trebuie să vorbesc limba rusă.”

Tot ce am scris timp de 7 ani despre Transnistria e egal cu zero. Începem acum un nou capitol, unul despre „mirotforeţul Ungureanu cu kalaşnikov, plătit din bugetul de stat al R. Moldova”. Merită ca ZdG să mai existe, ca să scriem despre el.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

6 comentarii

  1. Alex

    As recomanda ZDG să scrie plingere in adresa organului ierarhic superior în privinta actiunilor cet.Ungureanu…cit si sa solicite de la autorităţile abilitate explicaţii, inclusiv acte care obligă pacificatorii MD sa vb in limba rusă…
    succes

  2. AVRAAM

    Da…Alina dragă,ai descoperit America?Ori ai inventat bicikleta?Da,Transnistria este o “tumoare” a Moldovei,”gaura neagră a contrabandei”,dar in 7 ani de munca in ZdG puteaţi să scriţi nu doar de şcolile de limba romana din Transnistria,dar şi de cetaţenii satelor romane din stînga Nistrului care sunt in jurisdictia RM dar populaţia de acolo demult şi-a perfectat paşapoarte transnistrene,fiind cetaţeni cu dublă cetaţenie,a Rusiei şi RM şi primesc salariile si pensiile in ruble transnistrene,care in raport cu sumele moldoveneşti in lei sunt mizere!Nu e secret,ca romanii nostri din raioanele Anenii-Noi,Causeni,Rezina,Dubasari,Vadul-lui-Voda si Criuleni sunt angajati la Tiraspol in MGB,MVD,si vama cu granicerii,procuratura si judecatele transnistrene.Ce,e ceva criminal?Nu!Lumea migreaza din cauza banilor,se aduna in Parlament si Guvern,partajeaza functii din cauza banilor,fac partide,inventeaza legi pentru profitul personal!Apoi cu ce e de vina lumea care lucreaza pentru Tiraspol si vorbesc limba rusa?Ce a facut RM pentru satele din RM din stanga Nistrului timp de 20 de ani?le-au instalat vame cu politie?I-au lasat in voia soartei pe mainile separatistilor?Bine.Nu apar Transnistria nerescunoscuta.dar lumea noastra emigrata prin Italia,Portugalia,Spania,Grecia,Irlanda,Canada si Bahrein este gata ca Moldova sa se numeasca si Dracia,in ea sa vorbeasca limba chineza,dar sa aiba un trai decent.Ce folos ca suntem Moldova si vorbim limba romana?E doar profitul deputatilor si politicienilor,atat-ce are un simpli cetatean de la asta?Si sa nu va mirati ca acesti “Ungureni” de la mirotvorţî dupa armata vor fi ingajaţi a vamei,miliţiei,securităţii transnistrene şi vor umili cetăţenii lor romani.Ce le-a dat lor Moldova?Studii gratis?Copilarie fericita?Parinţi nevoiţi să emigreze?Preţuri şi taxe exagerate?Ce?Ştiu ca voi fi atacat de diferiţi lingai de partid şi “pupincurişti” a regimului,dar am spus ce gandesc şi simt…Apropo,combatanţii ce au adus suveranitatea şi independenţa pe sîngele propriu mor de rani şi foame prin casele nelegitime destinate parlamentarilor,pe cînd deputaţii care au votat suveranitatea stînd cu fundul pe scaune moi şi cu aier condiţionat vor imunitate pe viaţa şi 25% de salariu la pensie…Asta e Moldova noastra echitabilă???

  3. MARIOARA

    Buna Ziua,
    Va rog sa-mi spuneti unde sunt arhivele cu actele de stare civila din Mihailovca Noua. Or fi la Primaria lor? Suntem plecati din 1939 din Transnistria si nu stiu cum sa ma descurc pentru a putea recupera actele familiei mele. Contact marioarabelciu@yahoo.com.

  4. dacul

    Domnule AVRAM o sa raspund la afirmatia :
    “Ce folos ca suntem Moldova si vorbim limba romana”
    Un popor care nu are limba nu este un popor este o adunatura de emigranti ,niste populatii de mana a doua care nu vor avea niciodata drepturi in tara lor si vor fi condusi si exploatati totdeauna de straini.
    Cat priveste goana dupa bani are si ea o limita ,si Iuda a alergat dupa 40 de arginti si pe urma s-a cait ,cat despre vanzatorii de tara sa nu-i laudam .
    Cat priveste numele DACIA nu inseamna DRACIA ci provine din urmatoarea poveste.
    Multi straini au trecut pe aci si ai intrebau pe locuitorii pamantului cine sunt ei?
    Dacii(traco-getii) spuneau: NOI SUNTEM DE ACI adica D-ACI.

  5. Eminescu ROMÂNUL

    UCIGAŞII OCUPANŢI RUŞI în acţiune:

    “In noaptea spre 21 iunie 1992, in satul Corjova, Dubasari, au fost ucisi miseleste de catre gardisti, in propriile ograzi, Olga Dorofeev si Nicolai Lupulov, sotii Alexei si Maria Dorofeev, a fost impuscat Nicolae Cotofan, care incercase sa le ia apararea. Vecinii, sotii Viscovschi, au iesit la strigatul de moarte pentru a le lua apararea. Atunci banditii au intrat la ei si, in fata parintilor, au violat-o pe fiica lor de 13 ani. In aceeasi casa se afla si prietena ei, de 9 ani. Si ea a fost violata. Mama ultimei, Galina Gatcan, s-a pornit spre postul de politie pentru a cere ajutor, dar a fost impuscata din spate. Doua cadavre schingiuite au fost duse la Tiraspol pentru a fi demonstrate publicului “drept consecinte ale crimelor savarsite de Moldova”.

    Marturiile Tamarei Barcari, locuitoare a orasului Dubasari:
    “In Dubasari, gardistii-smirnovisti omoara oamenii, arunca in aer casele. Au fost omorati Alexei Cojocari, Olga Dorofeev, Elizaveta Mosneaga, Mihail Agatiev si multi altii. Foarte multi au disparut fara urme.”
    Marturiile unei locuitoare din Corjova, Dubasari, refugiata in satul Mascauti, pe malul drept al Nistrului:
    “La 28 iunie 1992, asupra satului Mascauti au fost lansate rachete de pe malul stang al Nistrului. Au fost omorate patru femei si un barbat. Noua persoane au fost ranite. Marturiile Tatianei Vicol, refugiata din satul Varnita, din apropierea orasului Tighina: Gardistii smirnovisti au ridicat mai multi oameni din sat si nu se stie nimic despre ei. Unul dintre acestia, Ion Cara, luat impreuna cu ceilalti, a fost gasit mort. ”
    Marturiile unui grup de refugiate din satul Cocieri, raionul Dubasari, din partea carora semneaza T. Tanasiev, M. Slisarciuc, H. Popov s. a., in total 38 persoane:
    “In noaptea de 2 spre 3 martie, in satul Cocieri, gardistii-smirnovisti i-au omorat pe Alexandru Lukianov, Mihai Nour, Alexei Gazea, au ranit-o pe Zinaida Burcovschi. Au fost schiloditi Ion Mitcul si Alexei Graciun.”

  6. Gavroş

    Situaţia ar păutea fi schimbată, dar cu cine? Cu cei care-s buni numai de organizat parade militare şi de condus o maşină blindată în frunte ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *