Alina Radu: Cel mai râvnit cadou de Crăciun în Moldova

În preajma sărbătorilor de iarnă oamenii îşi amintesc de copii şi încep a pregăti cadouri. Aşa demarează un maraton zbuciumat, pe jumătate vesel, pe jumătate trist.

Din Italia, Franţa, Portugalia au pornit iar spre Moldova colete cu daruri. Sunt de la mamele şi taţii plecaţi la muncă. Darurile sunt frumoase, europene, scumpe. Dar sunt totuşi nişte obiecte. Şi copiii vor învăţa din nou o lecţie – părinţii sunt un instrument de făcut bani, o sursă de cadouri materiale. Iar concluzia finală va fi: părinţii nu pot exista fizic alături, nu pot mângâia sau îmbrăţişa la direct – totul e prin cadouri, colete şi urări pe skype.

Trecând pe Champ Elysees-ul parizian scăldat de lumini sau pe lângă Coloseumul italian plin de turişti relaxaţi, părinţii moldoveni, de acolo de unde sunt, vor simţi iar o strângere de inimă, pentru copiii lor care n-au putut să vadă nici în acest an nu monumentele istorice ale Europei, ci ochii vii ai părinţilor lor, dar se vor consola cu pachetul de haine şi panetone trimis acasă.

Copiii de la orfelinatele din Moldova nu aşteaptă neapărat cadouri din Franţa sau Italia. Ei aşteaptă orice şi de oriunde. Şi cadourile vin. Din diferite părţi. Sub formă de jucării, dulciuri, hăiniţe, uneori cărţi. Unii dintre donatori vor aduce vreun clown sau vreun cântăreţ. Casele de copii se vor înviora pentru câteva ore, copiii nu vor avea acces la toate darurile aduse, dar câte ceva le va reveni totuşi şi vor rămâne să aştepte Paştile sau, în cel mai rău caz, următorul Crăciun.

Donatorii de cadouri, mulţi cu agendă politică, vor face rapoarte în faţa alegătorilor sau a finanţatorilor.

Copiii cu maladii rare, dacă sunt la Spitalul de Oncologie sau la Dispensarul de Tuberculoză, tot vor primi ceva cadouri. Oameni bine le vor păşi pragul şi le vor oferi dulciuri şi jucării, apoi vor pleca, ca să nu deranjeze.

Donatorii de daruri la spital vor povesti apoi rudelor, propriilor copii, apropiaţilor, prietenilor de la serviciu sau de pe Odnoklassniki ce mici şi ce răbdători sunt copiii şi ce bine e că s-au dus la spital.

Va trece Crăciunul şi destinatarii bomboanelor îşi vor număra iar cariile şi zilele până la următorul Crăciun. Pentru că dulciurile şi jucăriile primite au fost strălucitoare, dar s-au pătulit şi totul a rămas, în fond, pe vechi: orfanilor le lipsesc părinţii, orfelinatelor – veceuri, băi şi politici de reintegrare, bolnavilor – medicamente, săli medicale dotate, echipamente, medici, iar copiilor cu dizabilităţi – cărucioare, aparate auditive, profesori la domiciliu şi incluziune şcolară.

Tuturor copiilor le fac bine cadourile de Crăciun, dar a doua zi – au nevoie de condiţii decente de creştere, de educatori şi îngrijitori pozitivi, de părinţi alături şi de exemple de participare. Copiilor cărora li se dau daruri cu show le poate apărea dependenţa de daruri cu show, de oamenii care le aduc şi le lasă. Am văzut câteva (foarte puţine exemple) când copiilor li se ofereau în dar – clăci, muncă de echipă pentru renovarea sălilor de clasă, a sălilor de baie sau a centrelor comunitare. Cel mai bun cadou pentru copii e să participe în direct la crearea bucuriilor, să înveţe a crea ceva de la cei care creează alături, care se numesc părinţi, bunei, primari, activişti, miniştri, oameni care fac “daruri” durabile. Ca să le urmeze şi ei exemplul într-un Crăciun din viitor.