Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Ce fac azi…

Alina Radu: Ce fac azi 100 de moldoveni la Varşovia?

Astăzi, joi, 29 septembrie, în zona Centrului de Ştiinţe Kopernik, în centrul capitalei poloneze Varşovia, se adună împreună premierul Vlad Filat cu câţiva reprezentanţi ai Guvernului, ministrul de Externe Iurie Leancă, alături de viceministra Natalia Gherman, însoţiţi de mai mulţi angajaţi ministeriali, câţiva membri ai Parlamentului de la Chişinău. În preajma lor mai sunt circa 20 de jurnalişti de la tot atâtea instituţii media din Moldova, un alt grup de reprezentanţi ai societăţii civile de la noi şi, desigur, un grup de studenţi şi cercetători ştiinţifici din Chişinău, ajunşi mai demult sau mai recent prin centrele universitare poloneze, la care se alătură şi câţiva lucrători migranţi veniţi încoace să muncească la negru, dar care uneori aleg şi ei să vadă ce mai fac oamenii albi. În total, azi se adună circa 100 de cetăţeni ai R. Moldova în centrul Varşoviei.

Ce fac ei acolo? Cu tot efortul celor vreo 20 de jurnalişti prezenţi acum la eveniment şi al celor câteva sute rămaşi la Chişinău, poporul Moldovei s-ar putea să nu fi auzit despre summitul Parteneriatului Estic. Omul de rând nu e surd, el doar are alte priorităţi: alimentaţie necesară copiilor, loc la grădiniţă, achitarea fundaţiei şcolare, facturile la gaz şi la curentul electric. Printre interesele cetăţenilor situate pe planul doi, potrivit sondajelor, rămân cele legate de procurarea unei locuinţe şi, în acest context, dobândirea vizei sau perfectarea paşaportului românesc pentru a obţine un loc de muncă bine plătit. Doar având toate astea, cetăţeanului R. Moldova ar putea să îi pese de agenda politică internă sau externă a statului şi să participe cumva la realizarea ei.

Nu putem condamna pe nimeni. Cei circa 100 de moldoveni aflaţi azi la Varşovia nu muncesc la agenda politică moldovenească pe stomacul gol, cu toţii au prânzul şi biletul tur-retur asigurat. Regretul celor 100 e cu atât mai mare. Este, probabil, pentru prima dată în cei 20 de ani de istorie a R. Moldova când acest stat este lăudat atât de tare atâtea luni în şir. “Moldova – istoria de succes a Europei de Est”, “Moldova poartă cel mai dinamic dialog cu UE”, “Politica externă a Moldovei este demnă de urmat” – aceste titluri nu aparţin unor ziare propagandistice de la noi, ci unor instituţii media europene. De ce aceste titluri nu fac rezonanţă în presa de la Chişinău şi, cu atât mai mult, în casele cetăţenilor de rând care se luptă cu facturile, taxele şi şomajul? Pentru că Moldova e bravo în contextul Parteneriatului Estic, nu şi în relaţie cu cetăţenii săi.

Moldova e mai bună decât celelalte 5 membre ale Parteneriatului Estic pentru că Iulia Timoşenko e la închisoare şi Ucraina a decăzut dramatic în faţa partenerilor UE la capitolul justiţie şi drepturile omului, pentru că Armenia menţine un parteneriat mai strâns cu Rusia decât cu Europa, pentru că Georgia se descurcă mai bine la capitolul democratizare, dar e departe de a face hotar comun cu UE. Pe acest fundal, Moldova e bravo, întrunind multe dintre rigorile înţelegerilor bilaterale.

Dacă ar fi să se discute azi următoarea suită de state care pot deveni membre UE, Moldova ar fi, negreşit, în fruntea listei. Ce va urma, însă? Va ajunge oare cetăţeanul de rând din Moldova să meargă în actuala sa viaţă liber prin UE? Să muncească unde vrea şi unde e de lucru? Să plece la muncă fără acte false? Să se simtă în Moldova ca în UE? La această întrebare ar trebui să răspundă astăzi 33 de prim-miniştri adunaţi la Summitul de la Varşovia: 27 de premieri ai statelor membre ale UE şi 6 premieri ai statelor PE, printre care şi Moldova.

Răspunsul de azi, însă, nu are cum să fie prea optimist. Pe de o parte, luna de miere s-a terminat şi Moldova trebuie deja să demonstreze nu doar stabilitate politică, ci şi acţiuni reformatoare interne care asigură cu adevărat standarde europene în justiţie, în sistemul de interne, în domeniul combaterii corupţiei, dar cel mai mult în marea grădină a drepturilor umane, iar acolo e  paragină sovietică. Pe acest fundal, însuşi Parteneriatul Estic este într-o dilemă. Cele şase state sunt prea diferite şi interesate într-un grad prea diferit de UE, astfel încât nu mai fac o echipă unită. Pe de altă parte, Primăvara politică din statele Africii de Nord a atras nu doar atenţia, ci şi banii şi efortul multor dintre cele 27 de administraţii ale UE, şi nu în ultimul rând, criza economică din unele ţări europene determină statele membre să acorde mai multă atenţie problemelor interne decât celor externe.

În acest context, acest succes al Moldovei ar putea rămâne doar ca o pagină singulară în istoria recentă a Parteneriatului Estic. După care, pe următoarea pagină va scrie: noi alegeri anticipate la Chişinău, coaliţie comunistă (sau oligarhică), răcirea relaţiilor cu Europa, instaurarea dictaturii. Atunci, cetăţeanul de rând s-ar putea să ajungă în Europa mai rapid. Cu paşaportul românesc în buzunar sau cu o viză falsă nu mai e nevoie să-ţi baţi atâta capul de betonul AIE, să suporţi judecătorii corupţi, medicii criminalizaţi, miniştrii supăraţi şi parlamentarii raiderizaţi. Iar în Moldova vor rămâne politicienii, diplomaţii şi Armata a 14-a. Poate cei 100 de moldoveni care se vor întoarce la finele acestei săptămâni la Chişinău vor  reuşi să schimbe situaţia?

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md