Alina Radu: Baghirov schimbat pe Cazac?
Toată perioada aflării lui Baghirov la închisoare m-a măcinat un gând. Unul tare naiv, pentru că după atâţia ani de viaţă în R.Moldova, plini de experienţe de tot felul, am rămas o naivă. Deci, în gândirea mea luminoasă, vedeam aievea că Baghirov va fi eliberat mai devreme sau mai târziu, dar nu pur şi simplu. Mi se părea că se va face, subtil sau deschis, un schimb: Baghirov pe Ilie Cazac.
Mi-i teamă şi ruşine să o întreb pe Stela Surchicean, mama lui Ilie Cazac, la ce speră ea. Atât de rănită în ultimii ani, sunt sigură că în adâncul sufletului mai speră că autorităţile legale ale R. Moldova, în peregrinările lor necontenite între marile capitale europene şi capitala Rusiei, abordează cumva scenarii de eliberare a fiului ei.
Ilie Cazac nu e singurul. Sunt alte zeci de persoane reţinute şi deţinute în arest, fără un proces echitabil, fără apărare legală, fără drept de apel. Pe lângă ele, sunt alte sute de persoane care au suportat chinurile torturii în anii anteriori, fără drept de apel. Aceste persoane poartă cetăţenia R. Moldova.
De 20 de ani oamenii din Transnistria cu buletine de identitate eliberate la Chişinău sunt lipsiţi de drepturi elementare: la libertate, la muncă, la liberă circulaţie, la proprietate, la pensie, la studii, la identitate, la securitate personală.
Dar înainte de toţi aceştia au existat mai multe mii de oameni care în 1992 au trebuit să îşi părăsească casele şi să ia drumul pribegiei, familii care şi-au pierdut fiii, găsiţi dezarmaţi de gloanţele armatei ruse. Cine i-a îndreptăţit pe ei vreodată? Cine s-a apropiat de ei să le spună, măcar şi peste 10 ani: locuiţi într-un stat de drept, vi s-a întâmplat o ilegalitate, urmează să efectuăm două proceduri: prima – să vi se facă dreptate, prin restabilirea caselor şi despăgubirea pierderilor, a doua – prin pedepsirea vinovaţilor.
Cazul Ilaşcu la CEDO a adus marea oportunitate a unui precedent: Curtea a stabilit că Federaţia Rusă se face vinovată de detenţia ilegală a membrilor Grupului Ilaşcu, iar Federaţia Rusă a recunoscut implicarea sa prin executarea deciziei CEDO în cazul Grupului Ilaşcu.
De ce nu au existat sute de dosare ulterior la CEDO privind detenţia ilegală, privind procesele ilegale, privind îngrădirea drepturilor stabilite în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului? De ce Procuratura Generală nu face săptămânal (dar măcar lunar sau anual) câte o conferinţă de presă, relatând despre încălcarea drepturilor omului în Transnistria şi despre dosarele deschise, anchetele completate şi vinovaţii identificaţi în cazul încălcărilor drepturilor din Transnistria? Nu mă refer aici doar la Procuratura lui Valeriu Zubco, deşi am aşteptat în perioada mandatului său acţiuni concrete privind anchetarea impostorilor de la Tiraspol, dar nu pot să nu amintesc inacţiunea sau intransparenţa în acest sens a procurorilor Gurbulea, Balaban, şi cei anteriori.
Mă întreb dacă Moldova ar putea face ceva în propria ţară pentru Ilie Cazac care să fie similar cu ceea ce a făcut Rusia pentru Baghirov pe teritoriul altui stat. Baghirov spune că în detenţie a avut tot ce şi-a dorit: haine curate, produse ecologice, aparate telefonice şi de luat imagini, ba chiar şi 3000 de euro la ieşire, dar şi cooperarea unor autorităţi ca să plece nestingherit. Plus mediatizare non-stop.
Sâmbăta trecută Ion Manole de la Promo-Lex m-a anunţat că e ziua de naştere a lui Ilie Cazac şi, colegial, mi-a sugerat că ar fi bine să facem măcar o scurtă ştire, cu remarca: „O să rupă toate topurile, căci de mult nu s-a scris nimic despre Ilie Cazac”. Am scris imediat ştirea şi am urmărit cumva topurile. Recunosc că topurile au fost foarte pline de deşertăciune şi că presa nu s-a bătut să readucă în atenţie cazul Ilie Cazac. Pentru că e doar un tânăr de 26 de ani, deţinut ilegal şi uitat. Iată dacă Ilie Cazac se căsătorea cu vreo vedetă rusă şi făcea nunta la Palatul Republicii, şi dansa pe mesele parlamentarilor moldoveni – topurile erau pline cu ştiri despre Ilie Cazac. Scuze, Ilie, presa de aici e liberă, ca şi societatea civilă, ca şi procurorii, ca şi justiţia. Ne trăim libertatea, alegem să facem doar ceea ce vrem, ceea ce ni se năzare că e fashion şi glamour. Poate, atunci când vor fi arestaţi în Transnistria oameni dintre noi – procurori, judecători, jurnalişti, deputaţi – , o să ne amintim de tine şi o să te punem în listă. Până atunci, nici într-o listă cu Baghirov nu ai încăput, schimbul nu a avut loc. Ştim că legea garantează drepturile tuturor cetăţenilor, dar ştim şi cât valorează o lege care nu funcţionează şi un stat care se ţine pe asemenea legi.
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
