Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Ameninţări pe adresa…

Alina Radu: Ameninţări pe adresa de domiciliu

De 7 ani, de când există ZdG, am simţit de câteva ori setea de răfuială fizică a unor funcţionari publici cu reporterii noştri. Remarc, a unor funcţionari publici, nu a unor oameni de rând. Chiar dacă au existat şi oameni simpli nemulţumiţi sau supăraţi pe un anume articol din ziar, cu ei întotdeauna dialogul a fost simplu. Discutam şi decideam împreună: de era greşeala noastră –   ne ceream scuze sau viceversa.

Cu unii funcţionari am avut însă situaţii crâncene şi ameninţări directe. Şi atunci când simţeam că ameninţările lor se produc din birouri de stat, şi pot fi acoperite cu inacţiuni sau acţiuni eronate ale unor poliţişti, procurori sau judecători plătiţi tot de stat, de ce să ascundem – ne cam luau fiorii. Căci atunci, dispărea totalmente sensul unei posibile apărări din partea statului.

Nu voi face în continuare o enumerare a cărorva acte de eroism ale reporterilor ZdG, care sunt vânaţi de criminali cu epoleţi sau în mantie. De fapt, ceea ce facem noi – e simplă şi trivială muncă jurnalistică. Şi suntem ameninţaţi din simplul motiv că nu avem “un stăpân politic”, care să rezolve problemele undeva mai sus, fără ca noi să ştim când, cum şi cu cât.

Lipsa acestui “stăpân politic” ne-a jucat mereu festa, mai ales când acest lucru a fost înţeles de o anume categorie de “lipitori pe bugetul public”. Pentru că în R. Moldova există un număr de funcţionari care consideră că statul e dator să le satisfacă toate mendrele, să le finanţeze toate capriciile, să le împlinească toate poftele, şi când cineva îi atinge fie şi cu un cuvânt scris pe o foaie de ziar, ei îşi imaginează imediat că statul trebuie să se răfuiască în numele lor cu oricine le face umbră în faţa ochilor.

Aşa gândeau poliţiştii care şi-au trecut, în aprilie 2009, bastoanele peste coastele reporterilor noştri. Aşa au gândit gardienii de la Curtea de Apel, care au sechestrat doi reporteri ai ZdG care se aflau în spaţiul public. Aşa au gândit nişte reprezentanţi ai unei procuraturi din Chişinău, care ne-au trimis soli la redacţie, dar şi pe acasă, cu “solicitarea” să nu mai scriem, căci consecinţele ar putea fi “diverse”.

La 1 august 2011, judecătorul Busuioc a dat câştig de cauză procurorilor Crişciuc şi Cojocaru, obligând redacţia să le plătească acestora suma de 500000 de lei. În discuţiile despre riscul de a închide ZdG din cauza incapacităţii de a plăti asemenea sume procurorilor, ne-a scăpat un alt element, unul care nu ţine de ameninţarea economică, ci de cea fizică personală.

La 1 august, Tatiana  Puiu, avocata care apără ZdG pe acest caz, cu sprijinul Departamentului Juridic al CJI, a mers la Judecătoria Centru înarmată cu argumente privind responsabilitatea legală a reporterilor.  Cei doi procurori au reuşit să o dezarmeze într-un minut şi ceea ce voi relata în continuare este foarte grav, este vorba de o experienţă foarte periculoasă, care trebuie să pună în gardă pe Procurorul General, dar chiar şi pe toţi membrii Consiliului de Securitate al R. Moldova.

Mai întâi, cei doi procurori au felicitat-o pe Tatiana Puiu cu ocazia zilei de naştere, care avusese loc pe data de 31 iulie. Pare nobil din partea lor. Dar Tatiana şi-a pus imediat întrebarea: de unde cunosc ei data naşterii, ştiind că la dosar nu există niciun document care ar dezvălui asemenea date? Procurorii au continuat, însă, să îşi dezvăluie cunoştinţele privind datele ei de identitate. Ei i-au povestit Tatianei că nu e căsătorită, că locuieşte cu părinţii, dându-i de înţeles că ştiu adresa ei şi a părinţilor, numărul automobilului etc. “I-am întrebat de ce au făcut uz de poziţia lor de procuror pentru a avea acces la datele mele personale, care trebuie să fie secrete”, ne-a relatat Tatiana întrebarea ei, care a rămas fără răspuns.

Nu e pentru prima dată când ni se sugerează că datele noastre personale, cu adresele de la domiciliu ale familiilor noastre sunt cunoscute şi sunt luate în vizor. De câteva ori, datele noastre ne-au fost trimise prin poşta electronică sau au fost plasate pe forumuri, sub articolele noastre, ca să fim vigilenţi, să înţelegem că cineva ştie unde şi cum să ne găsească. Şi acest lucru îl fac funcţionari care muncesc pe bani publici şi care fac uz în mod fals de poziţia lor de serviciu pentru a ne intimida.

Am avut în redacţie şi discuţii că ar trebui să renunţăm la jurnalismul de investigaţie. Pentru că azi în R. Moldova structurile de stat nu pot asigura securitatea reporterilor, inclusiv cea fizică şi chiar financiară. Dar ajungeam mereu la sentimentul de ruşine faţă de oamenii simpli, cei ca Boris Albu, bărbatul din Glodeni care a îndrăznit să sune la ZdG şi să comunice un caz de estorcare de mită. Datele lor personale sunt de asemenea cunoscute de către funcţionari obscuri. Şi ei sunt mult mai singuri decât noi.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md