Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: 20:1 Pentru cine…

Alina Radu: 20:1 Pentru cine votez

Mă uit peste lista concurenţilor electorali, răsfoiesc listele partidelor politice, caut prin programe, citesc slogane, vizionez clipuri, ascult declaraţii, privesc afişe. 39 de concurenţi, peste 2000 de candidaţi la 101 de locuri în Parlament. E plin, peste tot, de campanie: timpii de emisie sunt supraîncărcaţi, cutiile poştale – ticsite, panourile electorale – umflate, ziarele – împestriţate. Dar după ce privesc la toate acestea, îmi rămâne un gol, neacoperit. E locul gol al candidatului meu, pe care nu îl pot umple pentru că am şi eu nişte întrebări.

Da, parcă mi-am desemnat zona din care îmi voi alege candidatul, parcă ştiu încotro privesc, spre lista care pare mai plină, mai curată, mai clară, mai aproape, dar chiar şi în aceste locuri apar nişte goluri, care nu sunt acoperite, şi parcă nu pot să votez un gol.

În momentul de faţă, sunt cel puţin câte 20 de persoane înscrise pentru un singur loc în Parlament. E atât de mult, s-ar părea că ai de unde alege, din 20, să rămână unul bun, cel mai bun. Golul cel mai mare e la capitolul CV. Din notele lor biografice, noi, alegătorii, ar trebui să înţelegem de ce acest om trebuie să devină legislator. De ce el, cu aceste studii, cu aceste abilităţi, este bun să creeze, să înţeleagă, să promoveze legi bune pentru noi?

Doar candidaţii independenţi îşi descriu câte puţin din activitatea şi profesionalismul lor, unii – atât de puţin, aproape – deloc. Unii – nu au studii, sau nu descriu ce studii au, alţii – au studii care nu au nimic cu domeniul legislativ, ceilalţi – au înscrise studii pe care nu le-au făcut.

Ar fi bine să cunoaştem CV-urile tuturor, cu lista instituţiilor absolvite, cu lista de note, dar şi cu lista limbilor vorbite. Ar fi frumos să vedem şi o listă a cursurilor de profesionalizare petrecute. Ştiind că unele diplome de excelenţă se vând şi se cumpără, ar fi bine să facă la CEC şi un test de gramatică, dar să fie contracronometru, aşa ca la TOEFL.

Să nu fie cu supărare, dar ar fi binevenit un test IQ. Unii dintre candidaţi, când deschid gura – te aruncă imediat în peştera paleoliticului. Candidaţii nu sunt de vină, inteligenţa nu e un criteriu cerut prin lege, dar de ce să fie folosiţi banii publici pentru a promova lipsa de educaţie a unora pe la televiziunea publică? Nu se vede ce se întâmplă serile la ecrane?

Ştiu că sunt şi candidaţi care pot vorbi foarte frumos, dar fac foarte urât când ajung în Parlament – fură. Pentru asta sunt cerute declaraţiile pe venituri şi declaraţiile de avere. Le-aş înlocui cu extrase ştampilate de la Cadastru, de la Fisc şi de la Camera Înregistrării de Stat. Să vedem acte autorizate despre firme, imobile şi conturi bancare.

Dacă oamenii spun că nu au nimic, să explice în casa cărei soacre trăiesc şi în maşina cărui cumătru se plimbă şi să prezinte facturi – cât le plătesc generoaselor rude pentru folosirea obiectelor în permanenţă.

Mai e ceva. Să nu se sinchisească oamenii să prezinte hârtie de la SIS: cine a colaborat cu fostele structuri ale KGB, cine a făcut poliţie politică, cine a turnat, cine a trădat şi s-a căţărat pe scara sovietică prin minciuni despre vecini şi apropiaţi. Să nu uităm de traseul politic al fiecăruia. Să spună franc – în câte partide a fost şi ce a făcut pentru sistemul politic al ţării în acea postură.

Deci, cu un CV în care se indică studiile, notele la universitate, limbile vorbite, valorile IQ, extrasele de la cadastru , fisc şi SIS, cu traseul politic alăturat, – fiecare candidat se poate prezenta la televiziunea publică. Acolo se poate trece ultima probă – întrebări în direct cu detectorul de minciuni, iar datele detectorului să fie afişate pe ecran.

În final, buletinele de vot să nu conţină doar numele candidatului, ci şi câteva calificative, după caz: traseist, kagebist, carierist, analfabet. Zău că ar fi mai simplu de ales.

Nu mai spun că mi-a lipsit mult, în CV-urile candidaţilor, lista cărţilor citite în ultimul an. Nu poţi cere prin lege acest fapt, dar lista cărţilor citite de un om vorbeşte mai mult despre el decât lista ţărilor vizitate, a plajelor, a hotelurilor şi a restaurantelor cutreierate. Dar mă tem că mulţi dintre cei înscrişi în listă nu au fost de mult la bibliotecă. Nici la librărie. Nici măcar la chioşcul de ziare. Doar la televizor, pe banii noştri.

Alina Radu, 
alinaradu.zdg@gmail.com