ANETA GROSU: Alianţă cu mama lui Ulsu

Două din cinci mame care, prin intermediul unui post rusesc de televiziune îşi căutau feciorii pierduţi acum câţiva ani, erau din R. Moldova. Ludmila Ilieş şi Elena Rotaru sunt din localităţi diferite, ambele şi-au pierdut feciorii în circumstanţe necunoscute, fiind plecaţi la muncă în Rusia. Această parte a vieţii lor este una comună, care le-a apropiat, deşi erau nişte necunoscute, din două sate diferite. De fapt, ar mai fi un element comun. Pe ambii dispăruţi îi cheamă Gheorghe, iar feciorului Elenei Rotaru cei apropiaţi îi spuneau Gicu.

Ei nu s-au cunoscut vreodată, fiind de vârste şi din localităţi diferite. Singurele lucruri ce îi leagă astăzi sunt pierderile lor misterioase sau chiar tragice şi aşteptările celor două mame, care s-au cunoscut în casa unei femei din Turcia, Gulsu, cea care, de cinci ani deja, îngrijeşte de un tânăr, victimă a unui accident rutier. La momentul catastrofei, acest tânăr nu avea la el niciun fel de acte din care ar fi fost clar cine e, de unde şi cum pot fi identificate rudele sale.

Gulsu l-a luat de la spital şi, de cinci ani deja, are grijă de el aşa cum le poartă de grijă şi celorlalţi trei feciori ai săi. Tânărul e imobilizat la pat. Deşi nu scoate niciun cuvânt, Gulsu îi vorbeşte în limba turcă, chiar dacă crede că el ar înţelege limba rusă, pe care ea nu o cunoaşte deloc.

Acum câteva săptămâni, cinci mame, dintre care două din R. Moldova, au plecat în Turcia să-şi recunoască feciorii pierduţi de mai mulţi ani în circumstanţe necunoscute.

Toate cinci au descoperit un tânăr suferind şi toate au spus că acest băiat e feciorul lor, pe care abia aşteaptă să-l ia cu ele, acasă. Toate cinci au fost impresionate de femeia care l-a găzduit şi care zice că şi ea e mamă, doar că una adoptivă pentru acest băiat. Gulsu le-a spus acestor femei că tânărul imobilizat, căruia ea i-a dat un nume, Ulsu, va pleca din Turcia doar atunci când va reuşi să-l pună pe picioare. În fiecare zi, Gulsu şi familia sa munceşte ca să-l reabiliteze pe acest necunoscut.

Sute de oameni din R. Moldova, dintre cei plecaţi la muncă peste hotare, se pierd anual în condiţii necunoscute. Familiile lor îşi usucă sufletele aşteptând, căutându-i, sperând. Gulsu, totuşi, pare unică în felul său şi puţini dintre cei rătăciţi prin lume o fi avut parte de o astfel de întâlnire.

Imagini impresionante făceau să ţi se taie respiraţia, în timp ce, pe la alte posturi TV, autohtone, politicienii de la noi abia de reuşeau să-şi spele rufele în public. Ei făceau uz de cel mai scump detergent, fără să ţină cont de sărăcia lucie în care îşi duc zilele cele mai multe familii din R. Moldova. Subiectele discutate prin studiourile TV de la noi şi cele întâmplate în casa acestei femei din Turcia, Gulsu, care zilnic îşi dedică timp, sănătate, abilităţi şi cunoştinţele unui om necunoscut, pe care vrea să-l salveze de la pierzanie, erau atât de contrastante, încât credeai că lumea s-a surpat şi nimic nu o mai poate salva.

Gulsu le vorbea celor cinci mame despre Ulsu, despre mâinile lui, despre ce mănâncă, despre felul în care bea apă, despre cicatricile din cap şi despre urmele lăsate de accidentul fatal. Într-un moment ea, deşi e de credinţă islamică, a acceptat cu bucurie şi speranţă să-i prindă la gât, fiului său adoptiv, o cruciuliţă, adusă de una din cele cinci femei aflate în căutarea feciorilor rătăciţi. “Nu-ţi fie frică, dacă tu crezi că această credinţă îi poate ajuta, hai să încercăm împreună”, vorbea Gulsu, ajutând-o pe una dintre mame să-i prindă la gât cruciuliţa adusă din altă lume.

Cine ar fi crezut vreodată că o femeie pentru care altă credinţă decât în Allah nu există poate fi atât de concesivă faţă de însemnele creştinismului?

Nu pot să ştiu câţi dintre politicienii de la noi au avut timp şi răbdare să urmărească această poveste zguduitoare de viaţă. Pe foarte mulţi cred că astfel de istorii nici nu-i interesează, din momentul în care li s-a urcat puterea la cap, iar viaţa lor şi a familiilor lor nu este afectată în vreun fel de suferinţele migraţiei. Ei luptă în continuare pe frontul politic, lăsând ca, pe celelalte fronturi, victimele să fie salvate de Gulsu sau de alte suflete similare, dacă mai sunt pe undeva.

Testele ADN (de ce nu ar exista teste ADN prin care am putea verifica dacă cei de la putere sunt sau nu adecvaţi cetăţenilor?) au demonstrat că niciuna dintre cele cinci femei nu este mama biologică a lui Ulsu. Ludmila Ilieş şi Elena Rotaru au revenit acasă, în R. Moldova, de unde continuă să-şi caute şi să-şi aştepte feciorii.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *