Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alergarea lui Şor la PAS

Alergarea lui Şor la PAS

Ce e, totuşi, cu această pichetare de duminică la sediul PAS? De ce acest protest, adus de la Orhei, la Chişinău? De către cine? Pentru ce? De ce acum această „încălecare” de cai şi alergare la PAS? E o banală acţiune de protest, sau încercarea unui duel de durată cu Sandu?

Nu am reuşit să ne scuturăm de emoţiile şi trăirile frumoaselor Sărbători de Iarnă, cu mai multe Revelioane şi Târguri de Crăciun, că ne-am trezit atraşi în hăul campaniei electorale 2018, cel puţin la Chişinău, deşi timp mai este până atunci, iar Comisia Electorală Centrală nu a scos încă nici o decizie oficială, în acest sens. La sfârşitul săptămânii trecute, la Chişinău, un grup de simpatizanţi ai contrafăcutului primar de Orhei şi primului vizat în dosarul miliardului furat, Ilan Şor, a pichetat sediul Partidului PAS. Şor, evident, nu a venit să stea în frig, în schimb a putut plăti, potrivit unor participanţi la protest, câte 6oo de lei, ca să protesteze alţii pentru el, alături de copreşedinta sa de partid, Marina Tauber, tot ea şi principala sa portavoce la tot genul de „massovci”. Asistată de „simpatizanţi”, Tauber a acuzat-o pe Maia Sandu, de la PAS, că ar face presiuni asupra justiţiei în dosarul miliardului furat, în care Şor este judecat pentru fraudarea sistemului bancar, şi că (atenţie) ar „ponegri” numele şefuliui său de partid, vina căruia este deja recunoscută în prima instanţă (chiar dacă sentinţa nu este definitivă), fapt pentru care Şor a încasat 7 ani şi 6 luni de închisoare. Pichetarea sediului PAS şi acuzaţiile la adresa Maiei Sandu vin după ce lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate a organizat o serie de flash-moburi în faţa Judecătoriei Chişinău şi a Curţii de Apel, cerând instanţelor să se pronunţe clar şi definitiv pe marginea cazului Şor. Amintim că, deşi Ilan Şor a fost primul vizat, pus sub acuzare în dosarul miliardului furat (octombrie 2015), o decizie definitivă în cazul său aşa şi nu există (cazul Filat şi cazul Platon s-au „rezolvat” mult mai repede). O sentinţă, în prima instanţă, a fost pronunţată de Judecătoria Chişinău abia în iunie 2017, Şor fiind condamnat la 7 ani şi 6 luni pentru cumul de infracţiuni, deşi procurorii ceruseră 19 ani de închisoare. Deşi a trecut mai bine de jumătate de an de la pronunţarea deciziei, Curtea de Apel aşa şi nu a dar curs cazului, iar Şor, până la pronunţarea sentinţei definitive, rămâne liber. Mai mult: în cazul în care Curtea de Apel va lăsa neschimbată decizia primei instanţe, Şor îşi va ispăşi pedeapsa, spre deosebire de Filat şi Platon, într-un penitenciar de tip semiînchis. Aici trebuia să se ajungă (dacă, cumva, s-a ajuns)? Ori Curtea va trage „cazul” de coadă, până la alegerile din toamnă, ca Şor să ajungă deputat în parlament, cu mandat şi imunitate la pachet? Şi atunci, vine întrebarea cu ce au greşit Maia Sandu şi PAS? Nu în faţa lui Şor, nici a lui Tauber sau a „simpatizanţilor” lui Şor, năimiţi cu ora. Mă întreb, cu ce-au greşit în faţa Legii? Sunt flash-moburile PAS presiuni asupra justiţiei sau, poate, un apel la justiţie, ca să îşi facă treaba mai bine? Şi încă: cum ar trebui înţeleasă această pătură de „simpatizanţi”, plătită de Şor şi adunată din vechi „interfrontişti”, în speţă rusolingvi, mai mult de la Chişinău, decât de la Orhei (atenţie la lozinci: „Maia, du-te la America”), dacă între ei se plâng că nu le ajunge nici de pâine, iar în faţa camerelor de luat vederi sar în apărarea unui hoţ şi pungaş, care a golit băncile statului şi a făcut dintr-înşii cerşetori înainte de vreme. „Am urmărit cu tristeţe oamenii, în mare majoritate bătrâni, veniţi astăzi la sediul PAS să ne someze să nu-l mai criticăm pe Şor şi să nu mai cerem justiţiei pedepsirea lui… Oamenii se plâng că au pensii foarte mici, că preţurile sunt foarte mari, că viaţa este foarte dificilă în Moldova. Cu părere de rău, această stare gravă de lucruri din ţară şi necazul acestor oameni au fost cauzate anume de Şor, Plahotniuc şi alţii ca ei, care au furat şi au spălat miliarde, care trăiesc în bogăţie pe seama acestor oameni, iar acum îşi bat joc de ei, plătindu-le câteva sute de lei pentru a veni pe frig să le facă jocul”, este reacţia Maiei Sandu la aclamaţiile venite din stradă.

Întrebare: ce e, totuşi, cu această pichetare de duminică la sediul PAS? De ce acest protest, adus de la Orhei, la Chişinău? De către cine? Pentru ce? E o banală acţiune de protest, sau încercarea unui duel de durată cu Sandu? Din 2015 şi până acum, presa (şi nu doar) şi-a şters picioarele de Şor şi complicii săi, dacă nu în toate zilele, cel puţin săptămânal. De ce acum această „încălecare” de cai şi alergare la PAS? Probabil, pentru că suntem în an electoral. Pentru că PD nu are un alt concurent mai serios pe dreapta decât PAS, iar atunci când a pus la cale desfigurarea PLDM şi PL, a făcut-o ca să rămână fără oponenţi pe dreapta. Uite că alegerile prezidenţiale din 2016 şi sondajele ulterioare au arătat că dreapta nu e „liberă”. Şi e problemă. Care trebuie „rezolvată”.

Evident, V. Plahotniuc nu se va lansa într-o confruntare directă cu Maia Sandu. S-ar putea să aibă nişte angajamente faţă de partenerii strategici de dezvoltare. Asta, însă, nu înseamnă că nu ar putea încerca să o „curteze”, tot aşa cum a făcut-o şi la prezidenţiale, miza rămânând aceeaşi: de a o compromite în faţa electoratului de dreapta şi a-i rupe din voturi. Şi nu doar atât. În interviul acordat marţi pentru deschide.md, Plahotniuc susţine că, la alegerile din toamnă, PDM „nu este orientat în niciun fel spre războaie politice, spre lupta cu alte partide… Principalul inamic al PDM este reprezentat de problemele din ţară, acumulate în ani şi ani de instabilitate politică, coaliţii complicate, luptă pentru putere…”, ca puţin mai târziu, în acelaşi interviu, să declare că aceste „probleme au fost acumulate inclusiv de reprezentanţi ai partidelor care sunt astăzi în opoziţie, dar nu cu mult timp în urmă au fost la putere” şi cu care PDM va trebui „să lupte ca partid”.

Curios, şi care sunt aceşti „reprezentanţi ai unor partide aflate până nu demult la guvernare”, care ar merita şi atenţia, şi efortul electoral al PD, dacă nu PAS? Ziceam deja, că e puţin probabil că PD se va duela deschis cu PAS, dar asta nu înseamnă că nu va face-o din culise. Prin „sateliţii” săi, unul dintre care s-ar putea să fie şi Partidul lui Şor. Şi nu pentru că e mare forţă, ci pentru că e un partid docil, care va lucra la comanda PD, având la dispoziţie tot arsenalul mediatic al PD. Deşi până la alegeri mai este destul timp şi multe se pot schimba. Contează ce va face „dreapta”.