Alegeri sub camere video
În ziua în care Comisia Electorală Centrală (CEC) agrea caracteristicile tehnice ale sistemului de înregistrare video care urmează să fie implementat în secţiile de votare la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, Parlamentul European aproba o nouă rezoluţie critică la adresa R. Moldova. O majoritate considerabilă, formată din 396 de deputaţi europeni, a decis că orice ulterioare plăţi ale asistenţei macrofinanciare vor avea loc doar după alegerile parlamentare din februarie 2019 şi doar dacă acestea se vor efectua în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internaţional şi evaluate de organismele internaţionale specializate. Astăzi, în R. Moldova, nimeni nu poate garanta că acest lucru se va produce. Actuala guvernare e atât de înrădăcinată în rele, încât de unde, cum să ai certitudinea că vom avea alegeri libere şi corecte.
În aceeaşi zi CEC a anunţat că va achiziţiona 2300 de camere video, după ce un grup special de achiziţii va demara „procedurile prevăzute de legislaţie”. Nu s-a spus cât vor costa aceste camere, din ce fonduri vor fi achiziţionate şi cum anume vor fi utilizate de actualul regim de la guvernare, în condiţiile în care acesta controlează tot ce mişcă în Moldova asta.
Totuşi, CEC afirmă că sistemul de supraveghere video nu va atenta la secretul procesului de votare şi la intimitatea alegătorilor, ci, din contra, va îmbunătăţi securitatea, corectitudinea, dar şi nivelul de transparenţă al operaţiunilor electorale din ziua alegerilor. Oare cum îşi imaginează CEC că toate acestea se vor întâmpla în realitate?
De altfel, Parlamentul European, în recenta sa rezoluţie, referitoare la starea proceselor democratice din R. Moldova, dă de înţeles că nici o cameră video, care ar supraveghea următoarele alegeri, nu mai poate salva democraţia şi credibilitatea R. Moldova, după ce, la Chişinău, au fost anulate rezultatele alegerilor primarului, iar la nivel republican, în pofida recomandărilor instituţiilor internaţionale, a fost schimbat integral sistemul de vot. În rezoluţia adoptată pe 14 noiembrie se mai spune că, în R. Moldova, se intensifică presiunile asupra opoziţiei, iar instituţiile media sunt monopolizate aproape integral de exponenţi ai puterii oligarhice din R. Moldova.
În 2018, aceasta este a doua rezoluţie critică adoptată de Parlamentul European în adresa R. Moldova. În iulie, după alegerile locale, cu votul a 343 de europarlamentari, era adoptată o Rezoluţie referitoare la criza politică din R. Moldova, cauzată de invalidarea alegerilor locale de la Chişinău. Şi în acea rezoluţie s-a vorbit despre concentrarea puterii politice şi economice în mâinile unui grup restrâns de persoane, deteriorarea statului de drept, a standardelor democratice şi a respectării drepturilor omului, politizarea excesivă a instituţiilor statului, corupţia sistemică, anchetarea insuficientă a fraudei bancare din 2014, şi pluralismul limitat al mijloacelor de informare în masă.
Din iulie până în noiembrie au trecut vreo cinci luni, timp suficient ca o guvernare, dacă ar fi dorit, şi-ar fi ajustat priorităţile. În cazul R. Moldova e altfel. Guvernarea a ales să meargă împotriva valurilor şi, în acest context, preferă să corupă în continuare alegătorii, adoptă decizii populiste, neacoperite financiar, se implică în actele de justiţie şi manipulează, cum ştie mai bine cetăţenii, folosindu-şi propriile canale media. În general, asta înseamnă că nu-i pasă. Nu-i pasă de cetăţenii R. Moldova. Respectiv, de ce cetăţenii ar alege să voteze, la 24 februarie, pentru nişte oameni cărora nu le pasă de ei?
