Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alegeri cu „roata de rezervă”

Alegeri cu „roata de rezervă”

Discutam zilele acestea cu cineva, care se dă drept persoană bine informată, şi îmi zicea că alegerea preşedintelui ar fi un spectacol cu rolurile de mult jucate. „Lucrurile sunt decise. Buletinele ar putea fi votate până la alegeri, iar cele din  ziua alegerilor să fie înlocuite cu cele din ajun”

Ruşii au participat duminică la alegeri. Cu mai puţină tragere de inimă, decât o făceau acum 5 ani, ei au votat (?!) o nouă componenţă a Dumei de Stat. Potrivit datelor oficiale, alegerile au fost câştigate, detaşat, de partidul preşedintelui Putin, „Rusia Unită”, care şi-a asigurat o majoritate confortabilă la guvernare pentru următorii 5 ani – peste 54% din voturi. Deşi participarea la vot a ruşilor a fost de doar 47,8%, faţă de 60% în 2011, „Rusia Unită”, aflată la putere, a reuşit să acumuleze cu 100 de mandate mai mult (338 faţă de 238). Dintre partidele opoziţiei mai radicale niciunul nu a putut să-şi facă loc în parlament, cu excepţia formaţiunii „Rusia Dreaptă”, care s-a ales cu un singur mandat. Putem să ne închipuim ce vremuri vin peste Rusia. Cu peste două treimi din deputaţi, Kremlinul va avea acum un control fără precedent asupra Dumei şi va putea impune mult mai uşor decizii, inclusiv schimbări în Constituţie, notează agenţia de ştiri AFP. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a calificat rezultatele alegerilor drept „un vot impresionant de încredere a poporului faţă de şeful statului”, precizează aceeaşi AFP. Şi V. Putin nu a întârziat să-şi exprime public satisfacţia faţă de rezultatele scrutinului, scrie RFI. Era şi de aşteptat. Putin are acum nevoie să-şi consolideze poziţiile în societate într-o perioadă în care Rusia traversează cea mai lungă recesiune de la intrarea sa, în 1999, în politică. În 2018 vin alegerile prezidenţiale şi Putin, cu siguranţă, nu va vrea să rateze un al patrulea mandat la şefia Rusiei. Câştigul electoral de duminică al „Rusiei Unite” îi era, în acest sens, necesar lui Putin pentru a le demonstra oponenţilor săi politici, de oriunde, că rămâne un lider preferat. Deşi nu-i chiar aşa. Dacă anexarea Crimeii i-a adus lauri şi l-a ridicat în topul popularităţii în Rusia în 2014, intervenţia militară în Donbas, războiul cu Ucraina şi embargourile impuse de comunitatea euro-atlantică, care au lovit direct în bugetul Rusiei şi în veniturile ruşilor, l-au coborât în sondaje. Conştient de asta, Putin a decis să recupereze prin alegerile de duminică. Şi a recuperat. Doar că alegerile în Dumă nu au fost câştigate nici de „Rusia Unită”, nici de Putin. Alegerile de duminică au fost fraudate în măsura în care să dea importanţă de nr.1 Partidului „Rusia Unită” şi lui personal, ca fondator al acestei formaţiuni. Presa rusă a scris, iar pe reţelele de socializare au fost distribuite mai multe imagini video din mai multe zone ale Rusiei din care se vede cum „alegătorii” aruncă în urnele de vot stocuri întregi de buletine. Pentru care partid credeţi? Şi asta se întâmpla în marile oraşe. Dar ce-a fost în „gluhomania” rusă? Şi mai curios e că, imediat după alegeri, deşi se declarase impresionat de rezultatele scrutinului, Putin semnează o ordonanţă prin care cere crearea Ministerului Securităţii de Stat, după felul şi asemănarea fostului „kgb” sovietic, scrie Ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung. Este ordonanţa lui Putin o expresie a „votului impresionant de încredere a poporului faţă de şeful statului”, după cum insistă purtătorul său de cuvânt? Sau dimpotrivă, o expresie a neîncrederii lui Putin în propriul popor? Ori, poate, o mărturie a ceea ce declara acum două zile de la tribuna ONU preşedintele american, Barack Obama, că Rusia lui Putin încearcă să-şi „regăsească gloria trecutului prin forţă”? Nu doar extern, dar şi intern. Aşa sau altfel, din momentul în care a apărut ordonanţa, cu siguranţă, Putin are şi un plan. Unii zic că ar fi legat de spaţiul ex-sovietic, alţii, că ar fi vorba de cel european.

În R. Moldova, alegerile prezidenţiale din 30 octombrie sunt şi ele un proiect. Mult mai serios decât pare la prima vedere. Deocamdată, nu este clar de unde vine acest proiect, însă, cu siguranţă, nu este un proiect al PD-ului, chiar dacă PD l-a lansat public. Doi: ar fi o naivitate să credem în continuare că decizia privind alegerea preşedintelui prin vot direct ar fi rezultatul protestelor organizate de Platforma „DA”. Mai degrabă, protestele „DA” au dezlegat, într-un fel, mâinile celor de la guvernare de a umbla la Constituţie. Trei: la Constituţie nu se umblă cu una, cu două. Iar dacă acest lucru s-a reuşit, înseamnă că planul este unul mult mai serios decât pur şi simplu alegerea unui preşedinte. PD-ului îi era mult mai simplu să adune o majoritate de 61 de deputaţi şi să scoată de mult problema preşedintelui, decât să pornească toată această caravană electorală, care face destule bube în cap, inclusiv guvernării. Dacă a putut Plahotniuc să-l bage la puşcărie pe Filat şi să obţină decizia Kievului de extrădare a lui Platon (unde lucrurile s-au decis la cel mai înalt nivel posibil), să ştiţi că un nou preşedinte în locul lui Timofti de mult se rezolva, dacă nu era un alt plan. Patru: şi după jumătate de an de la decizia Curţii privind alegerea preşedintelui prin vot direct, părerile în societate rămân împărţite. În timp ce unii califică drept constituţională decizia Curţii, alţii acuză Curtea că „şi-a depăşit atribuţiile” şi „a acţionat la comandă politică”. Cu toate astea, se merge înainte. Explicaţia? „Planul”. Discutam zilele acestea cu cineva, care se dă drept persoană bine informată, şi îmi zicea că alegerea preşedintelui ar fi un spectacol cu rolurile de mult distribuite. „În maniera în care s-au colectat semnăturile, în aceeaşi manieră se vor colecta şi voturile. Lucrurile sunt decise”. Potrivit lui, buletinele ar putea fi votate până la alegeri, iar cele din ziua alegerilor să fie înlocuite cu cele din ajun. „Preşedinte e menit să fie M. Lupu. Iar dacă se va întâmpla vreun „accident”, „roata de rezervă” a PD va fi Dodon, pentru că Dodon de asta e bine dat în sondaje, că să fie greu de contestat”. Chiar aşa? Curios ce ar urma, conform planului, după alegeri? Dacă-i să ne amintim, V. Plahotniuc promitea o refacere a sistemului politic din R. Moldova, iar V. Voronin – că ordinea constituţională se va schimba în măsura în care R. Moldova ar putea dispărea ca stat. Rolul preşedintelui? Posibil să fie unul decisiv. Nu-i exclus să aibă o cu totul altă putere de decizie şi, mai având şi girul unui vot universal, să poată lua orice fel de decizii legate de soarta de mai departe a R. Moldova. Depinde „încotro”.