Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   ”Alegeri anticipate”. Pentru cine?

”Alegeri anticipate”. Pentru cine?

Niciodată încă, de la începutul protestelor antiguvernamentale, Dodon și Usatîi nu au avut prilejul și plăcerea să se distreze public într-o mulțime de 15-17 mii de oameni, câtă le-a fost pusă ”la picioare” de către ”liderii” de la ”DA” pe 24 ianuarie…

Cineva caută, cu tot dinandinsul, să împingă R. Moldova pe pista ucraineană și s-o aducă la condiția unui război civil, din care să nu se mai înțeleagă nimic nici în cer, nici pe pământ. Asta, cel puțin, este senzația de pe urma protestelor de săptămâna trecută, reluate miercuri la Chișinău, o dată cu asaltarea Parlamentului și încheiate duminică în PMAN, printr-o Rezoluție care face apel la nesupunere civică. Potrivit Rezoluției, dacă până joi seara oficialitățile nu vor accepta anticipatele, după cum li s-a cerut, Platforma ”DA” a lui Năstase, socialiștii lui Dodon și ”nași”-știi (Partidul Nostru) a lui Usatîi, amenință că vor iniția mai multe acțiuni de nesupunere civică, care nu-i exclus să implice chiar o lovitură de stat. Întrebați de presă, ce caracter vor avea acțiunile de nesupunere – ca lumea să știe la ce riscuri s-ar putea expune, Năstase, Dodon și Usatîi au evitat răspunsul, dar au reiterat că nu vor renunța la acțiuni și vor merge până la capăt (?!). Curios: protestele sunt ale maselor, iar jocurile și tainele jocurilor ale cui? Cine dintre cei 3 își va asuma – juridic, nu la nivel de declarații politice, responsabilitatea pentru cazul în care se va ajunge la situația din Ucraina? – că spre asta se merge: Năstase?. Dodon?. Usatîi?. Toți împreună sau nici unul? Că se strigă în PMAN ”Jos mafia”, ”Jos oligarhimea”, ”Vrem Țara înapoi”, ”Plahotniuc la pușcărie”, e bine. Dar și ucrainenii făceau la început de 2014 același lucru, fiind scoși pe străzile Kievului ca să-l dea jos pe Ianukovici. Și l-au dat, după care, sub flamura emoțiilor protestatare, au mers la anticipate și au schimbat: președintele, parlamentul și guvernul. Însă, o dată cu schimbarea au urmat și consecințele schimbării: o instabilitate politică la guvernare mai mare decât a fost, un război hibrid, din care Ucraina a rămas fără Crimeea, a pierdut Donbasul și riscă să piardă și alte regiuni, plus o degradare economică și socială fără precedent (hrivna s-a devalorizat în mai puțin de un an cu circa 100%), iar până la pace și stabilitate mai este. Și mai este mult. De ce a ajuns Ucraina în situația în care este?. Pentru că ucrainenii s-au pornit nepregătiți să facă schimbarea, luați pe sus de valul protestelor și votând ”din mers”.

Riscurile sunt la fel de mari și pentru cazul în care R. Moldova ar intra într-o coliziune radicală cu puterea. Și nu pentru că această putere nu ar merita huiduită și bătută ca hoții de cai. Problema e alta. De securitate. Să nu uităm că R. Moldova, chiar dacă nu e de dimensiunile Ucrainei, ea, oricum, face parte din același pachet geopolitic cu Ucraina. Și cu asta e spus tot. Faptul că Năstase, Dodon și Usatîi mint când zic că nu-i interesează geopoliticul, consecințele anticipatelor, pentru care se zbat ei, vor avea, indiscutabil, repercursiuni geopolitice. Altfel nici nu poate fi, când, pe de o parte suntem la granița directă cu NATO și UE, iar pe de alta avem Rusia cu interesele ei, în continuare mari, față de R. Moldova, chiar dacă RM este un stat mic. Mic, dar geografic bine poziționat și, prin asta, geostrategic atractiv. Iar asta înseamnă riscuri. Și dacă, nu dă Doamne ca R. Moldova să intre pe o fază de instabilitate severă (iar protestele radicale asta înseamnă) riscăm să ”zburăm în aer”, la fel cum s-a întâmplat și cu Ucraina.

Protestele – fiindcă despre ele vorbim, sunt și un act de activism și libertate civică, prin care ne manifestăm public dreptul nostru la opinie atunci cînd simțim că avem nevoia s-o facem, însă, aceleași proteste mai pot fi și expresia unor interese și jocuri politice, mai mult sau mai puțin camuflate, în dependență de calificarea celor care sunt cu scenariile și regia. Protestele de duminică au fost și ele un joc, mai bine-zis o deconspirare a jocului pe care Platformei ”DA” îl organizează de un an încoace în Piața Marii Adunării Naționale din Chișinău. Mitingul a întrunit și de data asta câteva zeci de mii de oameni. Personal nu am mers, de data asta, în PMAN. Și nu regret. Singurul lucru, care ar fi de regretat este prezența în Piață a celor câteva zeci de mii de protestatari (chiar dacă mai puțini decât altă dată), marea majoritate aduși la Chișinău de Paltforma ”DA” și ținuți în frig câteva ore pentru ca… Da, pentru ca să facă imagine publică de eroi și salvatori ai națiunii lui Igor Dodon și Renato Usatîi. Dacă acum jumătate de an Andrei Năstase de la ”DA” era gata să-ți dea foc dacă cumva îl suspectai de amiciție și tovărășie protestatară cu Usatîii și Dodon, duminică, de acuma, Năstase era cel care le menaja public prezența celor doi la tribuna și microfonul Platformei ”DA” din PMAN. Niciodată încă, de la începutul protestelor antiguvernamentale, Dodon și Usatîi nu au avut prilejul și plăcerea să se desfete (distreze) public într-o mulțime de 15-17 mii de oameni, câtă le-a fost pusă ”la picioare” de către ”liderii” de la ”DA” pe 24 ianuarie. Mitingul a fost mai degarbă unul de lansare în campanie electorală pentru Usatiii și Dodon decât unul antiguvernamental. După ceea ce s-a întâmplt duminică este greu să mai poți face o deosebire între Năstase, Dodon și Usatîi. Și între Paltforma ”DA”, Partidul socialiștilor și Partidul nostru. Dar poate că ea nici nu a existat, decat în aparență?. Greu de închipuit, aproape inimaginabil, cum să protestezi și să scandezi de la tribuna ”DA”, ”Jos oligarhii de la guvernare” și în același timp să-l scoți în prim-planul scenei pe Dodon, care este același oligarh și care, în perioada Voronin, a fost și el un ”mafiot” (mafia cărnii) sau pe Usatîi, un ”hoț în lege”, care-și face banii (numai el știe pe ce cale) in Rusia sub acoperirea FSB-ului rusesc? Încercarea, tot mai insistentă, a lui Năstase de a se justifica că nu contează cu cine ”te-ai legat” împotriva ”grupării Plahotniuc”, important e să fie dată jos și să avem anticipate, nu rezistă. E pentru naivi. Dacă ”DA” s-a apucat să dea jos ”Alianța lui Plahotniuc” și vrea anticipate, ea trebuie să fie sigură că va câștiga lupta pentru aceste alegeri. Și să-și asume responsabilitatea pentru ele. Dar cu argumente, gen ”nu e treaba noastră ce va fi la alegeri, alegătorul va decide”, nu merge, pentru că sondajele spun clar (și Năstase știe bine) că preferințele electoratului la moment (din păcate) sunt pentru Usatîi și Dodon. Iar Usatîi și Dodon sunt ”păpușile” Moscovei. Să pornești anticipate, ca să dai cîștig de cauză lui Dodon și Usatîi e ca și cum i-ai servi lui Putin Moldova pe tava. Dacă ”DA” nu e gata să câștige anticipatele (nu are cu cine) sau poate că Năstase e, cumva, de aceeși fabricație (rusească) ca și Usatîi și Dodon, nu ar fi mai bine să mai rămânem, până una-alta, cu ceea ce avem la guvernare și, între timp să ne pre-gă-tim de alegeri: să vedem ce-i cu partidul ”DA”, ce ”fețe” se adună in jurul lui, să vedem ce planuri are Maia Sandu, unde acostează Ion Sturza, ca să intrăm în alegeri, fie și anticipate, siguri de câștig. Da, nu e varianta ideală, dar oricum una mai bună decât să mergem la anticipate și să dăm Moldova pe mâna lui Usatîi și Dodon (Moscovei). Plahotniuc și ”Alianța” mai pot fi monitorizați, presați de stradă și societatea civilă, ținuți din strâns de partenrii de dezvoltare, puși la treabă, schimbați într-un an-doi cel târziu, dar dacă intrăm pe mâna Moscovei, cu gândirea și situația în care suntem, mă tem că nu vom mai putea schimba nimic.