Al II-lea război rusesc împotriva R. Moldova

“Portavocile Cremlinului scriu că Rusia nu mai are probleme de rezolvat în Transnistria. Problemele Rusiei sunt acum în dreapta Nistrului…”

La noi, ca la nimeni. Vorba zice: “Satul arde, da baba se piaptănă”. O lună de zile liderii Alianţei şi-au scos ochii din cauza ex-procurorului general, V. Zubco, ca până la urmă să voteze unanim, în Parlament, demiterea procurorului. Cam tot de atâta vreme se războiesc între ei, unii în apărarea ex-prim-vicepreşedintelui Parlamentului, V. Plahotniuc, demis şi el de Parlament acum două săptămâni, alţii puşi pe demiterea guvernului Filat. Societatea civilă le cere să facă pace, şeful statului le cere să-şi tempereze emoţiile, comuniştii îi ameninţă cu dizovarea Alianţei şi alegeri anticipate, numărul dosarelor penale, intentate de Centrul Anticorupţie, se fac teanc şi toate pe lângă urechile lor. Nu aud? Nu văd? Nu vor să audă şi să vadă?

Kievul a câştigat “mini-războiul” cu UE

În timp ce la Chişinău, Lupu (Plahotniuc), Ghimpu şi Filat se terfelesc unul pe altul, se ameninţă, îşi dau cu pietre în cap, Ucraina, în vecinătatea noastră, câştigă cel mai dificil război, pe care l-a avut în cei 21 de ani cu UE. Kievul a obţinut, acum trei zile, la Bruxelles “viza” pentru asociere la Uniunea Europeană, chiar dacă, oficial, noi suntem “povestea de succes” a Parteneriatului Estic. “Mini-războiul, declarat de Bruxelles Kievului”, după condamnarea la 7 ani de închisoare a ex-premierului Iulia Timoşenko, “s-a încheiat”, – titrează portalul rus de ştiri Regnum.ru, cu trimitere la rezutatele summitului Ucraina-UE, la care a fost invitat şi preşedintele Ianukovici. Dacă-i să credem sursei, “Kievul a câştigat duelul, fără să cedeze din poziţiile sale: Timoşenko rămâne în continuare după gratii, în timp ce V. Ianukovici s-a întors acasă cu promisiunea în plic că în noiembrie, la Vilnius, Kievul va putea semna Acordul de Asociere şi cel de Liber Schimb cu UE. “Toate s-au făcut pentru a scoate Ucraina din câmpul de gravitaţie al Moscovei şi a o proteja de o eventuală aderare la Uniunea Vamală Rusia-Belarus”, deşi, – scrie Regnum.ru, – Ianukovici nu a făcut taină la Bruxelles, că pentru ţara sa, piaţa rusă este una foarte importantă. “Am căutat şi vom mai căuta o posibilitate de cooperare cu Uniunea Vamală. Un asemenea model de cooperare nu există astăzi, însă purtăm negocieri şi, desigur, vom încerca să găsim un asemenea model” de împăcare a relaţiilor şi cu Unuinea Europeană şi cu Eurasia, a dat de înţeles Ianukovici. Va reuşi sau nu, greu de spus, mai ales că la conferinţa de presă de după summitul de la Bruxelles, Jose Emanuel Barosso, preşedintele Comisiei Europene, i-a cerut lui Ianukovici să ţină cont că va avea de ales doar una din două. “O ţară nu poate fi, în acelaşi timp, membră într-o Uniune Vamală şi într-o zonă de liber schimb aprofundată cu UE”. Alegerea rămâne o temă pe acasă pentru Kiev. Cu toate astea, liderul ucrainean a revenit în ţară, sigur pe sine, că la ora actuală el este miza principală a UE la Kiev. Cum va juca această carte mai departe Ianukovoci, va arăta timpul. Va reuşi să facă o alegere categorică între Est şi Vest? Va reuşi să se debaraseze de “problema Timoşenko”?, care, oricum, rămâne la controlul Bruxelles-ului. Şi ce s-ar întâmpla cu noi, în cazul în care preferinţele pentru aderare îi vor fi acordate la Vilnius Kievului şi nu Chişinăului? Vizita de săptămâna trecută la Chişinău a miniştrilor de Externe ai Regatului Unit al Marii Britanii, Irlandei de Nord, Poloniei şi a premierului Letoniei au lăsat şi nişte semne de întrebare nu numai de exclamare legate de Vilnius. Între “da” şi “nu” mai există loc pentru nu. Nu e clar, totuşi, ce ni se va oferi: semnarea Acordului sau numai parafarea lui, mai ales după ce au intrat dracii în AIE şi care, deja, au reuşit să sperie FMI-ul. În tot cazul, R. Moldova are, în cazul Ucrainei, un concurent foarte puternic pentru aderare la summitul de la Vilnius, chiar dacă s-ar putea întâmpla ca ea să nu aibă temele, pe acasă, făcute mai bine decât R. Moldova. În declaraţiile de la Chişinău, şeful diplomaţiei poloneze, R. Sikorski nu a ascuns faptul că s-ar putea ca UE să dea prioritate la Vilnius Ucrainei, care are, faţă de R. Moldova, o cu totul altă greutate în regiune, în primul rând, geo-strategică. Preferinţele, însă, s-ar putea schimba, în dependenţă de situaţie. Depinde cum va juca Ucraina cartea euro-integrării până în toamnă, depinde şi ce se va întâmpla la Chişinău până la summitul de la Vilnius. Depinde foarte mult şi de faptul ce jocuri va pune la cale pentru această zonă Rusia şi pe cât de capabili vom fi să le dejucăm. Şi Chişinăul, şi Kievul, mai ales în situaţia în care Ucraina are mandatul OSCE pentru rezolvarea problemei transnistrene. În tot cazul, Rusia nu va lăsa acest subiect necontrolat şi, cu atât mai mult, nevalorificat pentru ea. S-ar putea ca ceea ce se întâmplă la Chişinău, după cazul tragic din 23 decembrie (Pădurea Domnească) să fie deja un joc pus pe rol de Moscova. Prea multe coincidenţe cu precedentul 1998—99. Şi ca scenariu, şi ca joc.

Rusia trece Nistrul

Preocupaţi mai mult de războiul politic şi mediatic, în care ne ţin antrenaţi de aproape două luni liderii AIE, ne-au scăpat mai multe lucruri, care nu sunt mai puţin importante decât reglările de conturi dintre liderii AIE. În timp ce Lupu (Plahotniuc), Filat şi Ghimpu se joacă de-a războiul la Chişinău, Rusia a trecut la ofensivă pe «frontul moldovenesc» şi şi-a schimbat priorităţile. În primul rînd, a dat peste cap prima rundă de negoceiri de la Lvov în formatul “5 + 2”, care, potrivit presei ucrainene, a fost un fiasco total pentru diplomaţia ucraineană, care are preşedinţia OSCE la aceste negocieri. Prin refuzul lui Şevciuk de a merge la negocieri s-a dar semnalul că Moscova are alt plan pentru Moldova, decât cel abordat cu Kievul la Cernăuţi şi că nu mai vrea să se grăbească cu discutatrea statului politic pentru Transnistria. Rusia a pornit alt joc. În loc să plece, îşi reconsolidează poziţiile la Nistru. Şi diplomatice, şi militare. Fără să consulte Chişinăul, a deschis, acum trei zile, la Tiraspol un post consular. Cu o săptănă mai devreme, tot Tiraspolul (?!) a cerut Rusiei suplimentarea contingentului militar şi a muniţiilor în Cetatea Tighina. Care va fi componenţa contingentului şi ce armament va fi redislocat în cetate nu poate şti nimeni, podul peste Nistru, în principalul punct strategic de comunciare, între stânga şi dreapta Nistrului, fiind controlat, contrar regulamentelor CUC, exclusiv de militarii ruşi. Portavocile Cremlinului s-au grăbit să anunţe deja că Rusia nu mai are probleme de rezolvat în stînga Nistrului. Problemele Rusiei sunt acum în dreapta Nistrului, – citim pe Regnum.ru. Ce să însemne “în dreapta Nistrului”? Că după Georgia, România, mai nou Bulgaria, a venit rândul şi R. Moldova? Să însemne acest paranoic “război al elitelor” din AIE, începtul celui de-al doile război al Rusiei (după cel din 1992) pentru R. Moldova?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *