AIE şi PCRM: reglări de conturi pe 1 Mai
Un Întâi Mai neordinar la Chişinău. Două spectacole politice, total neinspirate, fără atmosferă şi spirit de 1 Mai, jucate arbitrar, rând pe rând, în aceeaşi zi, în aceeaşi Piaţă a Marii Adunări Naţionale (PMAN), cu aceeaşi «masovcă» (public) în fond: lumea bântuită de sărăcie şi nedreptate. Singura remarcă ar fi că «regizorii» şi «interpreţi rolurilor centrale» au fost, totuşi, diferiţi. Primii în scenă (tribună) au ieşit echipa guvernamentală a premierului V. Filat cu Sindicatele şi Patronatele în prima linie(?!). Curioasă combinaţie de 1 Mai, când cei care luptă (trebuie să apere) drepturile sociale ale sindicaliştilor şi cei care, de obicei, le încalcă, au stat la aceeaşi «masă», şi-au zîmbit reciproc, ba mai mult, s-au lăsat într-atât de ispitiţi de «rolurile» lor din scenă, încât au ajuns la complemente şi «declaraţii de dragoste» în plin public…
Satele, uitate de sindicate
După o oră de concert – până la deschiderea mitingului şi alte 30 de minute – după încheierea lui, locul în PMAN a fost preluat de revanşiştii lui Voronin şi «delegaţii» la cel de-al doilea, aşa-zis, congres civic, iniţiat de PCRM. Şi într-un caz, şi în altul, nu 1 Mai, însă, a fost miza «jucătorilor» din PMAN. Ziua Oamenilor Muncii a fost doar umbrela, decorul, fardul celor două reuniuni publice de la Chişinău (prima, cu circa 6 mii şi a doua cu aproape 4 mii de oameni). Calculele au fost eminamente politice. Nimic social. În primul caz, premierul Filat a chemat lumea la unitate: «să fim împreună, să nu dăm voie nimănui să ne dezbine» (aluzie la comunişti). În cel de-al doilea caz, Voronin a mers şi el pe interesele sale, reiterându-şi acuzaţiile la adresa AIE de uzurpare a puterii în stat şi cerând, repetat, demisia Alianţei. Atât a fost interesul pentru 1 Mai. Şi a celor de la guvernare, şi a celor din opoziţie. Puterea. Participanţii la cele două acţiuni de Întâi Mai – care nu au fost nici demonstraţii (ca în Europa) şi nici parade sau «maiovci» (ca la sovietici), au plecat pe la casele lor mai confuzi şi cu mai multe semne de întrebare, decât le aveau în drum spre Chişinău. 90% din miting-arzi a fost adusă din sate şi raioane, iar despre ei şi problemele lor nu s-a grăbit să vorbească nimeni la microfon, măcar din respect pentru prezenţa lor, după cum s-a făcut şi în cazul altora. Liderul sindicatului de ramură nu s-a lăsat văzut la eveniment, iar dacă a şi fost, cu atât mai grav, dacă nu a ieşit în faţă. Să nu mai aibe ţăranii noştri probleme, poate? Ori le au prea multe?
«Masovcile» şi circul se amână
Mitingul, organizat în PMAN de sindicate şi patronate, sub auspiciile Guvernului, a fost o acţiune – dacă nu moartă, atunci leşinată. Tot aşa, ca şi mult speculatul de comunişti, «congres civic», pentru care Voronin şi Tcaciuk ameninţau că vor ieşi în stradă cu 40 de mii de oameni, aduşi din toate zonele Moldovei (abia de au adunat 4 mii, din care puţini au rezistat programului până la capăt). Lumea a obosit de formalităţi. Şi s-a săturat de circ. Nu mai vrea să fie umplutură pentru «masovcile» unui sau altui partid şi nici să mai fie jucată în reglările de conturi dintre partide. Ceea ce s-a întâmplat pe 1 Mai la Chişinău, cu cele două «spectacole» adverse (AIE contra PCRM) a fost tocmai cazul unor reglări de conturi. «Manifestarea de 1 Mai din acest an este un eveniment în premieră şi nu doar ca amploare…» avea să anunţe de la tribuna cenrală premierul Filat. Şi avea dreptate, dacă ţinem cont că după 1991 nu s-au mai organizat (decât de către comunişti şi în cerc restrâns) manifestări ocazionale de 1 Mai. Şi 2012 ar fi trecut la fel. Guvernul, Sindicatele, Patronatele nu şi-au dorit nici în ruptul capului organizarea mitingului de pe 1 Mai (s-a văzut clar că nu au avut ce spune lumii), dacă nu-şi planificau comuniştii congresul lor civic pentru această zi. Mitingul a fost, mai degrabă, o contraacţiune a Alianţei la acţiunile PCRM şi, în acest sens, ea a reuşit mai mult, decât ca acţiune tradiţională de 1Mai. Chiar dacă AIE nu a putut să adune nici ea în PMAN numărul preconizat de participanţi, oricum acesta a fost net superior adepţilor PCRM. Comuniştii s-au iepuizat. Pierderea duelului cu Alianţa de pe 1 Mai, este pentru PCRM începutul intrării într-un mare hău. Ceea ce rămâne regretabil, însă, în cazul Alianţei, e că s-a îngrijit doar de forma acţiunii de 1 Mai, nu şi de conţinut, ceea ce a descurajat mai multă lume adunată în Piaţă. Lozincile «Vrem locuri de muncă», «vrem un minim garantat de viaţă», «vrem protecţie socială», «Putere milioanelor, nu milionarilor» etc nu s-au regăsit în mesajele oficialilor din guvern (premierul V. Filat, ministrul muncii V. Buliga) care nu au putut inventa nimic mai ingenios decât să-i îndemne pe oameni să muncească mai mult, dacă vot să trăiască mai bine (?!). Până la urmă, puterea a speculat în interesul ei de moment ziua de 1 Mai, aşa după cum i-a convenit mai bine s-o facă – lucru răspândit, de altfel, în politică peste tot. În Rusia, spre exemplu, de 1 Mai (să vedeţi până unde pot fi speculate lucrurile) Putin şi Medvedev s-au aliniat coloanelor lor de simpatizanţi şi au mărşăluit, pe străzile Moscovei, cerând drepturi şi garanţii sociale. În Franţa, Nicolas Sarkozy şi-a scos susţinătorii în stradă cu 5 zile înainte de 1 Mai (dar aici e caz electoral) şi a sărbătorit în stradă alături de 220 de mii dintre suporterii săi. În Cuba comunistă statul a organizat o paradă impresionantă, la care numai invitaţi străini au fost peste 2000… La Chişinău, parcă, nu putea fi şi aici loc şi pentru altceva, decât pentru ceea ce a fost? Putea. Dar coeficientul de gândire, acolo unde se gândesc lucrurile serioase în stat, a devenit, probabil, unul invers proporţional o dată cu majorarea bruscă (premieră în Europa) a salariilor pentru funcţionarii publici (de la 30 la 60%). Să mai zică acum cineva că nu suntem şi «noi» capabili să ne remarcăm în lume: primii la sărăcie (pentru plebe) şi primii la salarii (într-o lume a sărăciei) pentru boierii plebei.
Petru Grozavu
