Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   AIE: adunarea şi scăderea

AIE: adunarea şi scăderea

Războiul în AIE, despre care se zvoneşte de mai multă vreme, a început. «Declaraţia de război» a fost făcută marţi-seară, în «Adresarea către popor» a premierului Vlad Filat, după ce şi-a încheiat «consultările cu societatea civilă, investitori, patronate, sindicate, lume savantă, uniuni de creaţie, formatori de opinie şi diplomaţi străini acreditaţi la Chişinău».

Vlad Filat şi-a scos toate supărările în public. Mari şi mici. A vrut să le audă poporul. A vrut şi să le creadă poporul, dar aici, probabil, a reuşit mai puţin, deşi a avut un mesaj extrem de bine calculat, mai ales pentru lumea care nu obişnuieşte să se «hrănească» din mai multe surse.

Adevărurile lui Filat sunt mai multe, dar nu toate sunt adevăruri. Da, are dreptate Filat că Alianţa nu e ceea ce şi-a dorit, dar, cu atât mai mult, Alianţa nu este ceea ce şi-au dorit votanţii sau simpatizanţii AIE. Şi nici ceea ce au promis în alegeri, separat sau la un loc, PLDM, PDM şi PL. Unde-i Moldova fără Voronin şi fără comunişti?, Unde-i Moldova fără sărăcie?, Unde-i Moldova fără corupţie?, Unde-s reformele?, Unde-i schimbarea?, Unde-i statul de drept?, Unde-s «dosarele comunismului» sau 7 Aprilie?, Unde-i reforma admninistrativ-teritorială?, Unde-i Dezvoltarea Regională?, Unde-i Satul?, Unde-i … ? Toate au rămas baltă. AIE (şi asta este lucrul cel mai grav) nu a putut depăşi condiţia unui «brak po rasciotu» (mariaj din calcul). Alianţa a încremenit, metastazic, în formula de delimitare, strict matematică, a «intereselor personale sau de grup» – după cum afirmă Filat – şi mai departe nu a mers. Toate ciondănelile care au existat în AIE nu au fost din cauza intereselor naţionale (Palanca – cazul cel mai proaspăt), ci pentru că «unii» dintre ei nu recunosc în tranzacţiile de partajare a puterii şi influenţelor decât «adunarea» şi «înmulţirea», iar alţii nu se pot împăca doar cu «scăderea» şi «împărţirea». Mafia la putere sau «mafiotizarea R. Moldova» – lucru declarat de premier – este o diagnoză foarte gravă şi o notă foarte proastă pusă Alianţei, chiar dacă lucrurile sunt mai vechi. Ce-i drept, premierul se contrazice când spune  că «pericolul cel mai mare pentru R. Moldova nu este comunizarea, ci mafiotizarea», pentru că (co)munismul şi mafia au fost şi rămân sinonime. În 8 ani de guvernare, Voronin cu asta s-a ocupat şi asta avem: mafie la Procuratură, dar şi în Justiţie, mafie la CCCEC, dar şi la MAI, mafie la SIS, dar şi la Curtea de Conturi, mafie la «Franzeluţa» şi «Moldtelecom», dar şi la CTC,  «Moldova-gaz», la Vamă, la…. Premierul recunoaşte fenomenul, dar selectiv, trunchiat, într-ales, ceea ce scade din credibilitatea mesajului şi perforează imaginea premierului. Într-un demers către popor (dacă asta a fost decizia) cărţile trebuie scoase pe masă. Adevărurile spuse pe jumătate sunt doar jumătate de adevăr. Dacă spunem că Plahotniuc sau Lupu, sau… fac rău, au păcate etc. (lucruri adevărate, până la urmă), nu putem lăsa să se înţeleagă că Filat este sfânt (că doar nu o să spună cineva acuma că chiar este). Şi atunci, pe cine amăgim, cu adevăruri pe jumătate? O Alianţă la guvernare în care fiecare umblă cu adevărul lui nu are şanse. Ori aici s-a ajuns? În tot cazul, comuniştii bat din palme. Cine ştie, dacă ar fi lipsit, din ecuaţia de guvernare a AIE, Filat sau Plahotniuc, situaţia, poate, ar fi fost alta, dar Filat şi Plahotniuc împreună, cred că este prea mult. Nu ştiu dacă sunt din aceeaşi zodie, dar sunt la fel de tari şi nestăpâniţi în orgolii şi obsesii.

A mai păţit-o şi Sturza

Rivalităţi şi crucişuri de săbii la guvernare în R. Moldova au existat mereu. Şi mesaje publice, la fel. S-au mai adresat poporului şi comuniştii, după evenimentele din 4 Aprilie 2009, cu «Ţara este în pericol», dar mesajul lor era pură propagandă. Filat face, însă, altceva. El vrea să schimbe situaţia la guvernare, dar nu are certitudinea că va reuşi să-şi convingă partenerii, şi atunci se lansează în această operaţiune de pregătire a opiniei publice pentru o posibilă răsturnare de situaţie. Operaţional, adresarea lui Filat poate fi comparată cu campania politică a «mâinilor curate» a ex-liderului PPCD, Iurie Roşca, din 1999. În urma unei operaţiuni mediatice, scurte dar abile, PPCD dă jos, alături de comiunişti şi socialişti, guvernul Sturza, făcând loc venirii comuniştilor la putere, în 2001. Nu ştiu dacă Filat îşi doreşte asta. Mai degrabă, mesajul lui e o chemare la raţiune. Filat şi-ar dori să tempereze nişte spirite, bănuiesc, în PDM, să-l aşeze «în bancă» pe Plahotniuc şi să-l convingă pe Lupu să-şi ia gândul de la preşedinţie. A spus-o şi în mesaj. În cazul în care nu va reuşi, Filat s-ar putea să apeleze la «mandatul» pe care-l are, după consultările cu societatea (mai având altele două, ale SUA şi UE), să-şi asume condiţia de «părinte al naţiunii» şi să-şi caute alţi parteneri la guvernare, care, în afară de comunişti, nu există. Nu se ştie, însă, dacă «afacerea» cu Voronin nu-l va costa pe Filat mai mult decât îl costă alianţa cu Lupu, Plahotniuc şi Ghimpu împreună, dacă ne gândim la «cazul Sturza». Dubala se întâmplă să coste uneori mai scump decât pielea.

Petru Grozavu