AIE 3, o lovitură de palat
La Moscova este în plină împachetare o nouă garnitură de «tren Ianukovici», cu destinaţia R. Moldova. Potrivit unor experţi din zona Kremlinului, intensitatea procesului de «asamblare» este direct proporţională disensiunilor dintre «puterile aliate» de la Chişinău, care parcă se aud reciproc, dar încă prea puţin ca să poată depăşi «criza preşedintelui».
Deocamdată nu este clară data şi ora la care «trenul» va trebui s-o apuce spre Chişinău şi dacă Putin va da «verde» garniturii până sau după ce îşi va relua mandatul la Kremlin, deşi acest lucru contează, cred, mai puţin. Aşa sau altfel, Moscova se pregăteşte pentru o răsturnare de situaţie politică la Chişinău, fie în varianta Ianukovici (dacă se va ajunge la anticipate), fie prin resetarea AIE-2, care, în plan strategic, ar însemna, pentru Rusia, acelaşi lucru: distrugerea actualului format de guvernare, instalarea unui regim loial şi schimbarea «carului» pe o altă direcţie. Moscova, deşi nu a acceptat niciodată jocul R. Moldova la două porţi (Est şi Vest), a căutat s-o facă, totuşi, pe indulgenta, dar acest lucru nu s-a întâmplat decât atunci când jocul era de partea sa. După 2009 situaţia s-a schimbat. Chişinăul este mai mult la cealaltă poartă, şi asta macină orgoliile Moscovei. Nu place Rusiei că R. Moldova este trecută la Bruxelles ca model în implementarea Parteneriatului de Mobilitate, că în doi ani aceasta a avansat de pe poziţia a treia, în clasamentul statelor-membre ale Parteneriatul Estic, pe prima (în locul Ucrainei), că s-a reapropiat de România (adică, de UE şi NATO), că are relaţii mai strânse cu Georgia şi Ţările Baltice, că este bine văzută la Casa Albă, că… Chişinăul a cam scăpat de sub control – la asta, până la urmă, se rezumă insatisfacţiile Moscovei. Ce-a zis şeful externelor ruse, S. Lavrov, în recenta sa vizită la Chişinău? Că R. Moldova este liberă să aleagă, dacă vrea în UE, dar… şi aici punctăm. Unu: trebuie să ţină cont că moldovenii care lucrează în Rusia au o altă părere. Doi: că lumea de afaceri care-şi câştigă banii din relaţiile cu Rusia are o altă opţiune. Şi trei: că Chişinăul trebuie să ia în calcul aceste păreri şi opţiuni. Deşi nu a ridicat mâna, oricum a dat din deget, nu? Exact aceleaşi pretenţii ca şi în cazul diferendului transnistrean: «Rusia susţine reintegrarea teritorială a R. Moldova, dar Chişinăul trebuie să ţină cont de interesele populaţiei din Transnistria», zice Moscova. Iar aceste «interese» (formulate la Kremlin şi verbalizate de Tiraspol) se reduc la: renunţarea la UE şi integrarea definitivă a R. Moldova în CSI. Cât de puţin. Şi totuşi cât de mult. Practic, totul.
Rusia va căuta orice soliţie posibilă şi chiar imposibilă ca să tempereze (dacă nu să omoare) spiritul pro-european la Chişinău. Ea vrea să ne închidă poarta înspre Vest. Şi caută portari. Reformatarea Alianţei, în cazul în care-i va reuşi Rusiei s-o facă, nu va fi decât una dintre cele mai abile lovituri de stat în spaţiul ex-sovietic şi a doua pentru R. Moldova, după demiterea, în 1999, a guvernului Sturza, dat jos, de altfel, din aceleaşi motive. Faptul că Rusia nu vrea să încalece calul unor noi anticipate (deşi nu le exclude) spune destul de mult. Şi faptul e evident. Ce cer comuniştii la mitingurile lor de prin raioane? Anticipate? Nu. Ei cer Alianţei să se predea şi să le cedeze puterea. Ce cer social-democraţii (?!). Acelaşi lucru: plecarea Alianţei de la guvernare. Ce cere «Salvgardarea» M. Laguta? «Jos Alianţa». Şi dacă e să mergem pe toată stânga politică (pro-rusă) de la noi, mesajul este identic. Calculul este clar, rămâne să vedem cine îşi va asuma riscurile. Pe poziţia resetării avem PLDM-ul, PCRM-ul, «grupul Dodon» şi nu exclude varianta nici PDM-ul. Pentru păstrarea AIE-2 pledează categoric PL şi (în funcţie de caz) PDM. Ce va fi şi cum va fi? Toate în funcţie de alegerea şefului statului. Sau, dimpotrivă, alegerea şefului statului se va produce în funcţie de vechea sau noua formulă a Alianţei. Deocamdată lucrurile rămân neclare. Jocurile în culise continuă. În timp ce M. Ghimpu şi M. Lupu se arată convinşi că pe 16 decembrie vom avea preşedinte (dacă PLDM va respecta Acordul AIE-2), V. Filat se arată intrigat de declaraţia celor doi. Foarte probabil că pe 16 decembrie nu vom avea preşedinte. Poate în turul doi. Poate. Incertitudinile rămân mari. Şi riscurile, la fel. Dacă pe 16 decembrie nu va fi ales preşedintele, resetarea Alianţei nu va mai putea fi evitată (dacă, desigur, nu se doresc anticipate). Şi atunci, va rămâne PL în caseta de guvernare? Greu de spus. Şi dacă da, cu ce preţ? Iar fără PL, AIE-3 puţin probabil să mai fie o Alianţă pentru Integrare Europeană. Ca, de altfel, şi în cazul unor noi anticipate, după care PL s-ar putea să nu fie invitat la guvernare. Să nu uităm că între timp vor fi alegeri prezidenţiale în Rusia, că stânga politică de la Chişinău şi-a schimbat vectorul dinspre UE spre Eurasia. Asta a anunţat PCRM, asta vrea PSD, asta vrea Formuzal la Comrat, Smirnov la Tiraspol şi Putin de la Moscova. S-ar putea ca, în tot acest calabalâc politic, nici să nu luăm seama când în «gara» Chişinău va intra «trenul Ianukovici». Credeaţi că başcanul Formuzal, acest băiat de dobă al Moscovei, chiar aşa, din capul său, a preluat până şi denumirea formaţiunii politice a lui V. Ianukovici, «Partidul Regiunilor»? Toate au fost calculate. Din timp. Noi ce facem cu aceste calcule? Până pe 16 decembrie, pe 16, după 16 decembrie?
Petru Grozavu, petru@zdg.md
