Agresivi în şcoală şi în viaţă

Agresivitatea în şcoală, din păcate, a devenit un fenomen răspândit şi foarte mediatizat. Cât de benefică e mediatizarea acestuia? Să decidă cetăţenii. Aş putea aduce atât argumente pro, cât şi contra. Cei implicaţi în astfel de conflicte ajung să fie invitaţi ai unor emisiuni, unde se prezintă ca nişte eroi. Asculţi aceşti copii, faptele cărora, uneori, ţi se par inumane, şi vrei să crezi că regretă din suflet cele comise. Vrei să crezi, dar nu poţi, pentru că un singur cuvânt poate să-i scoată din fire. În astfel de cazuri, e suficient să le urmăreşti doar privirea, ca să înţelegi că ar fi capabili să repete ceea ce-au făcut sau poate chiar ceva mai înfiorător.

În funcţie de moderatorul emisiunii, de întrebările şi intonaţia acestuia, dar, cred, şi de pregătirea sa în domeniul psihologiei, invitaţii-”eroi” fie se calmează şi încep să conştientizeze cele înfăptuite şi cât de mult au degradat, fie, viceversa, şi-ar dori chiar în acel moment să se arunce cu pumnii asupra victimei. Motivele acestei agresivităţi mi se par de-a dreptul prosteşti. Şi-au bătut colegul pentru că pielea lui e mai închisă la culoare, pentru că poartă ochelari, pentru că nu este îmbrăcat după ultimele tendinţe ale modei, pentru că n-are părinţi sau provine dintr-o familie numeroasă, pentru că este prea sărac sau prea bogat… Discriminarea începe, astfel, încă de pe băncile şcolii. Acolo, copiilor noştri, dar şi unora dintre noi, li s-au predat primele “lecţii de supravieţuire”, mai mult sau mai puţin utile.

Ca să înţelegi problema, deseori e suficient să cunoşti părinţii acestor copii, care sunt fie nişte “umflaţi în pene”, ce consideră că toată lumea este întinsă la picioarele lor, fie nişte indivizi incapabili să ţină o simplă conversaţie. Deci, copiii nu fac decât să repete gesturile părinţilor lor, gata să lovească, să înjure, dacă trebuie, să şi muşte. Vrem o societate sănătoasă şi copii educaţi. Pentru a ne atinge scopul, însă, trebuie să începem de la noi. Ei nu fac decât să ne imite, să imite agresivitatea noastră, pe care şi noi am împrumutat-o de la părinţii noştri. Totuşi, mi se pare că, pe când eram elevă, era mai puţină cruzime. Sau doar mi se pare?

Olga Bulat

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. vera

    VIERMELE din SUFLET

    Agresivi la nebunie
    Sunt elevii ineori,
    Fiindca n-au de loc mindrie
    De parinti,de viata lor.

    Cresc asa,cum este soarta;
    Cand mai bine,cand mai rau:
    Cel satul discrimineaza
    Pe acel din jurul sau.

    Cel sarac se mai jeneaza,
    Aplicand, inapoi pumni,
    Rasplatindu-se din suflet,
    Numai asa,alfel cum?

    Unii violeaza fete,
    Altii friu la git i-si pun,
    Altii cu cutitul taie
    Pe acei, ce nu ” dau vin.

    Baruri,baruri,bere buna,
    Tigari diferite sunt,
    Elevii comit si furturi;
    N-au un trai decent,mai bun.

    Cel satul se joaca,doarme,
    Cu-nvatatul sta mai prost,
    ‘Si bate joc de cel de-aproape,
    Socotindu-l, mai neghiob.

    Banul tot strica elevul;
    Unii parinti nici nu-l au
    Sa plateasca-nvatatorul,
    Caruia multi mita-i dau.

    Violenta si cruzime
    Mai exista multa-n scoli,
    Fiindca parintii, in lume,
    S-au dus dupa banisori,

    S-au consuma alcool
    Si familia-si distrama,
    Lasind, in sufletul lor,
    O durere netratata

    Care mintea le distruge,
    Facindu-le viata scrum,
    Nimerind, pe neasteptate,
    Si la casa de nebuni…

    Asa-i viata,oameni buni,
    Multi copii cersesc pe drum,
    Scoala, astazi, nu fac multa:
    Statul putin i-i ajuta!

  2. vlad

    Mi e teama ca nu voi gasi calificativele potrivite si sunt nevoit impreuna cu doamna Olga Bulat Sa repet : “Ca sa intelegi problema,deseori e suficient sa cunosti parintii acestor copii…” ONOR SI GLORIE CELOR SAPTE ANI(fructuosi ) DE-ACASA!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *