Adio, vize?
Ieri, Comisia Europeană a propus liberalizarea regimului de vize în spaţiul Schengen pentru cetăţenii R. Moldova care deţin paşapoarte biometrice. Europenii au constatat că Chişinăul a reuşit să implementeze integral Planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Potrivit informaţiilor oficiale, posibilitatea de a călători în UE fără vize va dezvolta legături sociale, culturale şi de afaceri cu R. Moldova. Comisia Europeană a argumentat că R. Moldova este singura ţară din Parteneriatul Estic care a îndeplinit toate condiţiile necesare pentru obţinerea regimului liberalizat de vize.
Propunerea urmează să fie dezbătută în Parlamentul European şi la Consiliul European. Comisia Europeană, autoarea iniţiativei, susţine că acest proiect ar putea fi acceptat de actuala legislatură a Parlamentului European, care îşi încheie mandatul în martie 2014.
Ieri, când descoperisem această ştire, urmăream un reportaj excepţional, realizat de celebrul fotograf american Peter Menzel. Timp de un an şi jumătate, acesta a vizitat 46 de ţări ale lumii, unde identifica familii cu venituri medii, colecta informaţii şi realiza poze în care surprindea meniurile şi raţiile alimentare săptămânale ale acestora.
În casa unei familii germane, Peter Menzel a descoperit că cei patru membri consumă, săptămânal, produse alimentare în valoare de 500 USD. Aceştia preferă carnea, pâinea, legumele şi băuturile alcoolice şi nealcoolice.
O familie din Luxemburg, formată tot din patru persoane, mănâncă săptămânal de 465 USD. În imaginea din casa acestei familii descoperim kebab, pizza, pui în sos de vin, crevete, fructe şi alcool.
În Franţa, familia Lemon, şi aceasta din patru membri, consumă săptămânal produse în valoare de 419 USD: paste, carbonara, prăjituri cu caise, fructe.
În Australia, meniul unei familii din şapte persoane poate fi acoperit cu o sumă de 376 USD. Din aceşti bani, australienii preferă să cumpere carne, lactate, fructe şi legume rafinate, prăjituri.
În Canada, o familie din cinci persoane se descurcă săptămânal cu 345 USD. Aceştia consumă carne de urs, caşcaval, harbuji, peşte, diverse legume.
În Carolina de Nord, SUA, familia Revis cheltuie, săptămânal, 341 USD pentru produse alimentare. Această familie, din patru persoane, preferă pastele, carnea de pui, cartofii şi multe produse rafinate.
Cum vă spuneam, lista lui Peter Menzel este una complexă, formată din 46 de familii, pe care le-a vizitat în 46 de ţări ale lumii. A călătorit prin Japonia, China, India, Danemarca, Marea Britanie, Kuweit, Mexic…
A ajuns şi într-o tabără de refugiaţi din Ciad, acolo unde a cunoscut culmea înfometării. Familia Abubacar, formată din şase membri, consumă săptămânal produse în sumă de 1,23 USD. În imaginile realizate de Peter Menzel se vede o familie numeroasă, în jurul unor saci cu crupe.
Ieri, am avut toată admiraţia pentru acest jurnalist, care a reuşit, într-un an şi jumătate, să intre în casele a 46 de familii, din 46 de ţări. Gândeam, în paralel, la şansele noastre, a celor din R. Moldova, de a ieşi în lume, de a vedea lumea, de a o contempla şi a o înţelege, aşa cum e, cu bune şi cu rele. Decizia Comisiei Europene de a ne oferi regim liberalizat de vize este, probabil, cea mai frumoasă noutate la acest sfârşit de an. De altfel, până în prezent, R. Moldova are regim liberalizat de vize cu 24 de ţări ale lumii, printre care Rusia, Ucraina, Armenia, Bahamas, Haiti, Fiji, Malaezia, Georgia, Insulele Cook etc. În toţi aceşti ani, în ce măsură ne-am putut permite să ajungem, cel puţin o dată, în ţările exotice care ne primeau fără vize? Rareori. Şi doar cei prosperi sub aspect financiar, cei pentru care un bilet la avion şi cazarea într-un hotel nu constituie o problemă, şi-au putut permite o asemenea călătorie.
Până în martie 2014, am putea avea liber la călătorii în spaţiul Schengen. Lumea e plină de oameni speciali, de privelişti, inovaţii, de locuri excepţionale. Merită a fi văzute. Merită să învăţăm altfel de viaţă de la această lume, închisă până acum pentru noi. Deschiderea promisă de UE ar trebui susţinută de efortul nostru de a trăi mai bine, de a avea salarii ce ar permite fiecăruia, elementar, perfectarea unor paşapoarte biometrice. Ar trebui, din aceleaşi salarii, să putem acoperi costurile biletelor de avion, a cazării, a mesei şi accesul în muzee sau la expoziţii. Altfel, în lipsa unor resurse financiare, ce să facem cu acest regim liberalizat de vize?
