Adio, vară
Ieri, prin geamurile redacției, răzbătea miros de toamnă. Noi toți, obosiți de căldurile infernale din ultimele săptămâni, încercam să ne bucurăm de răcoarea unui nou anotimp. Atunci când spui „adio”, încerci să recapitulezi cele mai importante momente de care te desparți, lăsându-le în urma ta.
În vara care pleacă, au încăput multe, ca nicicând altă dată. La început de iunie, deși era timp torid, fosta guvernare a scos pe drumuri sute de cetățeni, i-a plătit cu ceva lei, ca să stea în fața instituțiilor statului și „să le apere”. Au fost zile pline de tristețe pentru acei oameni, pe care unii îi numeau proști, alții le ziceau agramați, alții îi etichetau vânduți, iar alții nu se incomodau să le zică „plahotniuchiști”… Nimic adevărat din aceste etichetări. Mai degrabă erau niște sărmani, rătăciți, manipulați, folosiți în interese obscure de cei care, pe atunci, se considerau mai-marii acestei lumi.
Îmi amintesc cu multă tristețe de ei, de oamenii care luau cu nesaț Ziarul de Gardă, distribuit pe gratis, în scopul unei mai bune informări a acestora. Dacă oricum stăteau fără treabă pe asfalt, ne-am gândit că un ziar bun le-ar prinde bine.
Astăzi, presa analizează cele 100 de zile de guvernare a Alianței ACUM-PSRM. Caută neajunsuri, defecte, mai puțin realizări sau beneficii. E și corect să privim cu lupa peste acțiunile guvernării, dar nu la ele vreau să mă refer în cele ce urmează.
Marea mea curiozitate, la acest sfârșit de sezon, nu sunt succesele sau insuccesele guvernării, ci felul în care și-au trăit vara cei care „au apărat” instituțiile statului, fiind mințiți că acestea s-ar fi aflat în mare pericol. Cum a fost viața lor în ultimele 100 de zile? Nu cumva, după ce au cheltuit bănuții împărțiți de oamenii din PDM, au înțeles în sfârșit că „lupta” lor nu a avut sens, că a costat prea ieftin și că nu a meritat să facă drumuri peste drumuri, să doarmă prin corturi, nespălați, departe de copiii lor, lăsați acasă pe seama buneilor. Cei care au avut nevoie de ei, în calitate de „carne de tun”, au plecat fără să le exprime, cel puțin, un cuvânt de recunoștință. Au plecat după ce și-au făcut ordine în averi, în proprietăți și în conturi bancare. S-au retras cuminți, ca să-și trăiască viața frumos, în continuare. Ei au uitat demult de eroismul celor de pe asfaltul fierbinte, care, în iunie, erau impuși să le apere puterea și funcțiile. O fi înțeles ei, cei 50 de mii (potrivit organizatorilor) aduși să protesteze în fața Parlamentului, că cineva a încercat să-i folosească cu sânge rece, în interese obscure?
O fi înțeles ei, cei 100 de mii, care, în noiembrie 2018, au semnat o petiție prin care cereau, la sugestia liderilor PDM, verificări europene privind legăturile lui Andrei Năstase şi Maia Sandu cu furtul miliardului? Cum e să fii vizat în Rapoartele Kroll și să nu explici cum și de ce ai furat miliardul, dar să le ceri cetățenilor să semneze un document împotriva oponenților tăi politici, făcându-ți astfel o baie a imaginii?
Dar ce ar fi să le spui celor 334 539 de alegători, care te-au votat la 24 februarie 2019 și cărora le-ai promis salarii și pensii mari, echitate socială, locuri de muncă? În campanie ai promis ferm – „Fapte, nu vorbe!”, dar, în realitate, cetățenii care și-au dat votul pentru această formațiune s-au ales și fără fapte și fără vorbe, adică fără vreo explicație la tot ce se întâmplă cu PDM și cu liderii săi după alegeri.
Ce o fi înțeles în această vară alegătorii și susținătorii PDM? Ce ar trebui să înțeleagă toți alegătorii, atunci când sunt chemați de partide să le apere funcțiile și puterea?
