Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Adevărul, pe jumătate

Adevărul, pe jumătate

Constatăm fără efort, în ultimul timp, adevăruri spuse pe jumătate, care, de fapt, nu sunt altceva decât nişte minciuni voalate. Oricine îşi permite să ţi le servească. Cele spuse de oficiali te fac să arunci, a neputinţă, tot ce ai în mâini. Astfel, zi de zi, se adună în jurul tău ziare, pixuri, cărţi, pachete de ceai, sacoşe goale, bilete de tren, lucruri pe care, de nervi, le-ai aruncat, protestând, într-un fel, împotriva minciunii voalate.

Campania electorală care începe ne va aduce minciuni pe un capăt. Dacă nu e prea târziu, ar fi să învăţăm a distinge adevărul spus pe jumătate de cel adevărat. Nu e deloc complicat, dacă deprindem să citim printre rânduri.

Acum câteva zile, sâmbătă, principalul program informativ de la Televiziunea Publică anunţa subiectul cel mai important al ediţiei: sezonul intoxicaţiilor cu ciuperci a început. De fapt, nimic deosebit nu se întâmplase în acea zi, la acest subiect. Era, pur şi simplu, o temă. Programul de ştiri a continuat cu un reportaj despre începutul sezonului de vânătoare, sau de pescuit, nu mai ţin minte, în care, timp de circa 6 minute, reporterul a tot umblat printre oale, cu o voce exaltată, povestind despre ciorbe. De ce au fost alese aceste subiecte în cap de ediţie? Pentru a camufla evenimentele cu-adevărat importante din acea zi, cum ar fi, bunăoară, Congresul PLDM, desfăşurat la Bălţi.

Alt eveniment, servit în acelaşi scop de programele publice de ştiri, a fost cel despre rabie. Autorul a vrut să ne anunţe că putem apela la medici, solicitând vaccinuri împotriva rabiei. Aceeaşi voce exaltată ne anunţa că vaccinurile sunt pe gratis şi că, în 2007, circa 6000 de persoane din R. Moldova au avut de suferit de pe urma muşcăturilor de câini. Şi în acest reportaj – un adevăr spus pe jumătate. De ce autorii nu au solicitat opinia unui specialist care ar fi explicat din ce cauză, totuşi, avem atât de mare nevoie de vaccinuri anti-rabie. Nu cumva, din cauza sărăciei, a satelor pustiite, creşte numărul câinilor fără stăpâni, or, vagabondajul este condiţia propice pentru declanşarea turbării.

În altă zi, descoperim un comunicat de presă, venit de la Procuratura Generală. Titlul „Şeful secţiei poliţiei criminale Leova a fost condamnat” ne face curioşi la conţinut. Procuratura Generală ne anunţă că, Pavel Coropceanu, şeful secţiei poliţiei criminale a Comisariatului de Poliţie (CP) Leova a fost condamnat printr-o sentinţă recentă la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul a exercita funcţii publice în cadrul organelor de drept pe termen de 3 ani. Tot de acolo aflăm că instanţa l-a recunoscut pe Coropceanu vinovat de exces de putere cu aplicarea violenţei în raport cu un locuitor al satului Tochile Răducani, raionul Leova. Astfel, potrivit probelor din dosar, la 20.11.2007, victima a sesizat Procuratura r. Leova despre maltratarea sa şi reţinerea ilegală în incinta CP de către Coropceanu, care invoca un motiv inventat, „nesupunerea cerinţei legitime a poliţistului”. Urmărirea penală a constatat că, la 19.11.2007, Corobceanu, întâlnindu-l cel care ulterior a devenit victimă pe dosar, în lipsa unor motive întemeiate, l-a adus forţat în incinta Comisariatului de Poliţie, unde a întocmit unui proces verbal fals, privind o contravenţie administrativă, comisă de victimă. Ulterior, Coropceanu i-a aplicat persoanei reţinute de el multiple lovituri cu pumnii şi picioarele peste diferite părţi ale corpului. „Unde şi cum învaţă poliţiştii a bate?” – o întrebare ce-mi veni citind rândurile scrise de procurori.

Comunicatul de presă, însă, nu se încheie aici. În final, ca printre altele, aflăm că, prin aceiaşi sentinţă, instanţa a decis ca inculpatului să-i fie suspendată executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 2 ani. Deci, dintr-un comunicat care conţine un adevăr spus pe jumătate, aflăm că poliţistul care şi-a bătut atât de bine victima, cu mâinile şi cu picioarele, rămâne la libertate.

Aflăm, din alt comunicat, de astă dată venit de la Preşedinţie, că şeful statului a semnat un decret prezidenţial privind graţierea a doi condamnaţi, familiile cărora au avut de suferit în urma inundaţiilor din vara anului curent. „Un argument justificativ pentru aplicarea graţierii în privinţa acestor persoane îl constituie faptul, că familiile lor au avut de suferit în urma inundaţiilor, casele au fost ruinate, iar loturile de pământ – inundate şi roada distrusă”, se spune în comunicat.

Graţierea a fost aplicată în cazul unui locuitor din Criva, Briceni, condamnat pentru comiterea unui jaf, şi a unui locuitor din Varatic, Râşcani, condamnat pentru însuşirea în proporţii deosebit de mari. Nu vom califica oportunitatea acestui act, dar subiectul ne-a readus în vizor alte cazuri, ale unor oameni care, ani în şir, stau închişi pentru infracţiuni minore, fără a avea acces la gratitudinea preşedintelui. Cazul Rodicăi Gheorghiţă este unul special. Deşi a fost condamnată conform aceluiaşi articol ca şi cetăţeanul din Varatic, ea, fiind singurul copil în familie, nu a putut să-şi petreacă pe ultimul drum părinţii, decedaţi de suferinţă în perioada detenţiei sale. În ambele cazuri, nu au avut niciun efect adresările deţinutei Gheorghiţă, astfel încât, pe când nişte oameni străini îi conduceau mama spre mormânt, ea rămânea sufocată în închisoare, deşi aflarea sa la funerarii nu ar fi prezentat vreun pericol social… Astăzi constatăm cu stupoare că dna profesoară Ana Gheorghiţă, mama Rodicăi, nu a avut noroc să moară în vreo campanie electorală, ca fiica sa să o poată plânge la mormânt.

Dacă am ajuns la electorală, să amintim şi despre spectacolul improvizat de Vasile Tarlev şi de Mihai Petrache sâmbătă, la Congresul Uniunii Centriste. Cine a avut nevoie de adevărul trucat, transmis publicului? Un scenariu ieftin, prin care s-a dorit inocularea ideii că Petrache are grijă ca formaţiunea sa să nu ajungă în mâinile comuniştilor. Un subiect important, discutat la congres, în timp ce lucrurile erau deja bătute în cuie? Cine să creadă acestui truc?

Culmea fariseismului, din ultimele zile, au constituit-o promisiunile şefei Cabinetului de Miniştri despre PIB şi salarii de 300 de dolari, către luna decembrie. Un subiect cunoscut, preluat dintr-un program în care PCRM se obliga, încă în 2001, să ne ofere 300 mii noi locuri de muncă şi salarii medii lunare triplate, până la 300 de dolari.

Aneta Grosu