Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Accidentul Svetlanei Ungureanu: ce urmează?

Accidentul Svetlanei Ungureanu: ce urmează?

Sunt unii care-și doresc un punct cât mai rapid și mai pronunțat în cazul Svetlanei Ungureanu. De la ei vine un fel de abureală precum că lucrurile sunt cât se poate de clare: o teribilistă irecuperabilă, alcoolică care, mai devreme sau mai târziu, nu putea să n-o sfârșească anume așa.

Victor Munteanu,
jurist, directorul Departamentului de Justiție și DO, Fundația Soros Moldova

Toți cei din jurul ei, de la părinți până la avocat, de la polițiști până la procurori și judecători i-au dorit binele, au făcut tot ce se putea, chiar și mai mult, dar…alcoolul, karma și teribilismul ei au apropiat clipa fatidică. Și cum să nu crezi într-o astfel de oftare, oarecum reconfortantă, din moment ce Svetlana are în palmares un șir mai mult decât impresionant de dosare penale și administrative, și toate legate de condusul în stare de ebrietate sau, pur și simplu, de manifestarea unui dispreț total față de orice reguli de circulație și autorități. Recunosc, nu mi-aș fi dorit o intersectare cu Porsche-ul ei albastru. Deci, concluzia care ni se bagă cumva pe gât este că s-a făcut cam tot ce s-a putut, dar legislația este umană, pedepsele au fost proporționale, a stat și la închisoare….dar ce sa-i faci ?! Nu se poate să-i confiști mașina proprietate privată, nu se poate s-o închidem pe viață. Într-adevăr, ce e de făcut cu un om care, chiar daca are permisul suspendat, chiar dacă a ispășit o pedeapsă privativă de libertate, consumă alcool și continuă să urce la volan?! Doar nu–i putem agăța un polițist de volan, nu?!

Acest accident este ca un buboi spart, acoperit cu fond de ten

Se pare că totul e clar și cazul e închis: dacă scapă din ghearele morții, o așteaptă un nou dosar penal, o nouă condamnare, cu sau fără privațiune de liberate, care parcă va fi executată, dar parcă și nu…

Totuși, am nu doar sentimentul, ci și convingerea fermă că lucrurile au o fațetă ascunsă. Acest accident este ca un buboi spart, pe care cei care trebuiau să-l trateze, l-au tot acoperit cu fond de ten. Altfel spus, teribilismul Svetlanei a fost nu doar tolerat, dar și încurajat. Acest lucru se întâmplă cu sute de tineri și tinere, care prin nu știu ce minune a sorții se trezesc peste noapte la volanul unor bolizi de zeci de mii de euro. Nu e unul sau doi. E vorba de un soi de casta socială exclusivistă, care are propriile însemne: mașini foarte scumpe, ochelari de soare de sute euro, țoale produse de cele mai scumpe mărci. Unica lor ocupație este să se plimbe din bar în bar, de la solariu la cafea, de la club sportiv la făcut unghii, aranjat şi tapat de păr și bărbi. Dacă faci o tură prin oraș cu mașina, timp de o oră întâlnești zeci și zeci de astfel de exemplare, iar daca mergi să bei o cafea la unul dintre localurile ”de fițe”, ai impresia ca ești la o gală, un fel de podium unde intrarea se face conform unor reguli convenite tacit. Mașina este un atribut obligatoriu, apoi urmează decolteul, buzele de rață, părul tapat, ochelarii, poșete, privirea oarecum obosită, ochii puțin dați peste cap, dar mai întâi de toate – tupeul.

Sunt sigur că toți ceilalți tineri și celelalte tinere, care nu au acces la acest spectacol al epatării, decât în calitate de spectator umil de pe trotuar sau prin geamul Daciei părintești, dau nemulțumiți din cap la întrebarea retorică a părintelui, soțului, soției, prietenului „da de unde, oare?!”. În sinea lor, răspunsul e altul: ”Durea-m-ar capul de unde, dar vreau și eu”. Este de înțeles: ochii vor, inima cere, mai ales că acesta este un standard de viață acceptat, dorit și considerat specific, dar mai ales ușor realizabil în spațiul ex-sovietic. Blugii și ghetele sportive, tricoul și rucsacul de la Decatlon, H&M sau cel mult Zara, toate în tonalitatea tinerilor europeni cu venit mediu, sunt bune până la prima oportunitate de a schimba locul la ”business class”, dar nu în timp, ci imediat și independent de propriile eforturi.

Ne pare normal să vedem tineri la volanul unor mașini foarte scumpe

Până aici mai nimic nou. Nu e nicio descoperire și nici un specific local în faptul că se caută ”sponsorul” mărinimos, oricine ar fi acesta. Așa e de când lumea, lumea post-sovietică. Cea mai bună lectură care descrie amănunțit fenomenul, specificul și mai ales consecințele acestei nebunii colective de sorginte rusească o găsim la Peter Pomeranţev, un jurnalist si scriitor britanic, care o disecă și ne-o pune pe tavă. O stare de fapt, pe care cetățenii moldoveni încearcă s-o copieze cu fidelitate. O maimuțăreală colectivă, unde fiul brigadierului de ieri azi stropește fetele cu șampanie de sute de euro în localuri fițoase.

Cazul Svetlanei, deși dramatic prin consecințe, nu trebuie să ne mire. Este consecința firească a unui joc la care mai mult sau mai puțin subscriem cu toții, prin faptul că ne pare normal să vedem sute de tineri și tinere la volanul unor mașini foarte scumpe. Înțelegem sau intuim sursa banilor, dar totuși ne pare ceva normal. Ne revoltăm, dar mai degrabă îi invidiem.

Toate măsurile întreprinse până acum de autorități în cazul Svetlanei Ungureanu nu pot avea nici un efect din moment ce doar ”pudrează” o stare de fapt, mai mult decât să stabilească adevărul.

Mașinile scumpe cu tineri teribiliști nu se cumpără din venituri cinstite, afaceri corecte, realizate de un tată, mamă, prieten sau de către un ”sugar daddy” in sensul obișnuit. La origine, mai tot timpul e o singura sursă: bani proveniți din scheme și delapidări sau din ceea ce numim îmbogățire fără justă cauză, deci ilicită. În condițiile R.Moldova, dar și a întregului spațiu post totalitar, nu există și nu poate exista o altă sursă de bani pentru numărul imens de mașini teribil de scumpe, pe drumuri teribil de proaste, decât bani publici delapidați. Aceasta este considerată o normalitate socială și standard către care tind majoritatea tinerilor, sau cel puțin o acceptă. Diferența dintre condusul unei mașini scumpe, picată din pod, și a uneia cumpărată din afaceri cinstite, dar tot pentru desfătarea micului prinț sau prințese este imens: în primul caz, ea vine dăruită la pachet cu elementele indispensabile epatării – condus neregulamentar și dat în spectacol. În cel de-al doilea caz, ea nu vine defel, decât în filme.

Sistemul a terminat-o pe Svetlana, acceptând clișeele corupților

Dacă este să avem discuții serioase despre cauzele reale care au dus la tragedia de pe strada Alba Iulia și despre ce e de făcut pentru a o preveni pe viitor, e necesar să nu batem apa în piuă, ci să discutăm deschis, dar puțin din altă perspectivă. Mai întâi de toate, Svetlana este victima unui sistem de valori și protecționism de care credea că se folosește din plin. În realitate, sistemul este cel care a terminat-o.

Mai întâi de toate, e vorba de sursa Porsche-ului. În virtutea celor scrise mai sus, Svetlana nu a avut și nici nu putea să aibă vreo contribuție la cumpărarea unei astfel de mașini. Nu trebuie sa fim clarvăzători ca să înțelegem că undeva acum stă și ridică din umeri un altfel de ”sugar daddy”, sau mai mulți. Acesta poate fi oricine: rudă apropiată, prieten, iubit. Relația dintre el sau ei și Svetlana este mai puțin importantă. Oricine ar fi, e vorba de persoane care ”s barskovo plecya” , i-au pus cheile în mână, împreună cu mesajul că de probleme se ocupă el sau ei. Dacă autoritățile vor să se ocupe serios de acest caz, e nevoie să se uite atent la primul caz oficial înregistrat, în care Svetlana a fost pedepsită pentru condus în stare de ebrietate, dar și mai bine să se uite la primirea permisului de conducere, suspendările și restabilirea dreptului de a conduce de-a lungul timpului. Sunt convins că acesta, permisul, a fost primit cu un mic ajutor și susținere, un fel de măr otrăvit, care pentru prima dată a pus-o pe drumul spre strada Alba Iulia. Comportamentul Svetlanei de-a lungul anilor denotă clar un protecționism și sentiment ferm al impunității. Acel ”sugar daddy” avea un singur motiv să facă asta: bravarea și impresionarea Svetlanei, sau cine știe a cui. Nu e nimic străin mediului social în care trăim. Dorința de a epata, de a transmite constant mesajul despre faptul că ești atotputernic către oricine și oricând, dar mai ales către prieteni, familie, iubiți și iubite – este unul din clișeele preferate ale corupților. Sunt chiar două posibilități: fie e nebunul care anume așa o îndrăgea pe Svetlana, aghesmuită și agresivă în Porsche, tocmai pentru că el nu prea are cum să facă asta, fie că e un ”sugar daddy” care a picat el în capcana alcoolismului ei. Deja era prea mult, și se cam săturaseră şi cei pe care tot trebuia să-i sune pentru a mușamaliza lucrurile, mai ales că opțiuni pentru a-și satisface orgoliul și bravada sunt destule: ținte ne-experimentate și foarte tinere. În fine, putem specula la nesfârșit, dar un lucru e cert: în spatele Svetlanei a fost un protector sau mai mulți, care s-au trezit cu o Svetlana de care se cam săturaseră.

Există industrii clandestine imense pentru astfel de ”Frankensteini”

Cât despre Svetlana, cred că ea trecea printr-o criză profundă, marcată de alcoolism si teribilism pe drumuri publice. Deci, de data asta, nu mai e cazul să spunem cu misoginismul ce ne caracterizează ”cerchez la femme”, ci mai degrabă cerchez coruptul sau corupții din spate, fără scrupule, fără simț, care-și toarnă acum cenușă-n cap, precum că de, s-a făcut cam tot ce se putea și asta e!..

Un alt loc în care trebuie să căutăm dezlegarea acestui caz este acel morman de fiare contorsionate, care până la accident se numea Porsche. Doar se numea. În realitate e vorba de un sicriu pe roți, cu motor foarte puternic. Cel mai probabil e una din miile de mașini poreclite ”LEGO”, datorită faptului că sunt adunate din bucăți, după accidente ce nu permit reparații. Există industrii clandestine imense pentru astfel de ”Frankensteini”, o bună parte provenind din SUA. Chiar dacă șoferița și pasagerul nu purtau centura de siguranță cuplată, niște airbag-uri funcționale ar fi putut salva viața pasagerului și ar fi putut reduce traumatismele șoferiței. Chiar și așa, e ciudat cum după impact, Porsche-ul rămâne fără partea din față. Deci, istoricul acestui autoturism ar trebui urmărit îndeaproape: importatorul, primul proprietar, persoanele care au autorizat și supravegheat revizia tehnică, locurile unde a fost deservită tehnic și peste tot – legătura dintre aceștia și cercul de prieteni ai Svetlanei. S-ar putea să apară surprize, mai ales dacă vor începe investigații detaliate, urmate de suspendare de licențe, audieri, etc.

O sursă inepuizabilă de informații veridice este și istoricul impresionant al accidentelor și încălcărilor, al cauzelor penale și administrative cu participarea Svetlanei. Totul trebuie reluat: re-examinate similitudinile, declarațiile, verificată poziția participanților pe dosare, dar mai ales trebuie căutate numele persoanelor care se repetă, fie că e vorba de experți și inspectori sau de procurori și judecători.

Accidentul a deschis ”Cutia Pandorei”

Totuși, ce e de făcut, cum putem reduce riscul săvârșirii unor accidente atât de grave, mai ales că tendința acestora este în creștere. Se pare că Svetlana a umblat la un fel de ”cutie a Pandorei” și acum aproape că ne-am obișnuit cu știri zilnice despre tragedii și victime ale teribiliștilor de pe drumurile și așa periculoase ale Moldovei. Eu nu am soluții imediate pentru marea corupție, unde ”sugar daddies” oferă mașini scumpe la pachet cu liber la alcool și teribilism pentru a-și alimenta propriile orgolii. E o chestiune complexă cu implicații politice, juridice și sociale. Cu toate acestea, propun un șir de intervenții imediate, care deja mâine ar putea salva niște vieți. Despre cele de durată – mai târziu. E vorba de reforma poliției, de clarificarea până la capăt cu diferența dintre poliția de patrulare și poliția rutieră, documentarea accidentelor, pregătirea profesională, administrarea probelor și tot așa. Acum e caz de urgență.

  • Patrularea în regim non-stop, cu girofarul permanent pornit, pe toate străzile și arterele, pe drumuri publice cu pericol sporit. Asta înseamnă câteva sute de mașini și ore suplimentare. Pentru asta există fonduri de rezervă ale Guvernului. Mașina de patrulare nu oprește motorul, decât pentru schimbul de ulei și reparații. Patrularea înseamnă mișcare continuă.
  • Toți polițiștii să fie echipați cu camere video. Niciun contact cu conducătorul auto nedocumentat video. Tot materialul filmat trebuie stocat conform unui regulament clar si strict.
  • Apel constant și repetat către toți conducătorii auto să-și echipeze mașinile cu camere de bord și crearea posibilității de transmitere imediată a încălcărilor depistate în trafic. Acest lucru se va face cu crearea urgentă a unui mecanism clar și simplu de folosire ca probă a materialului video transmis de șoferi. La fel se va proceda și în privința materialului video transmis de pietoni. Un apel telefonic de la oricare cetățean despre nereguli depistate în trafic sau materiale video transmise poliției de către acesta nu trebuie să se transforme în hărțuirea lui ulterioară administrativă și juridică. Dacă un om telefonează la 112 să declare un posibil drogat în trafic, nu e cazul sa fie citat a doua zi pentru a fi audiat în calitate de martor. Nu va mai telefona!
  • Jos cu toate panourile publicitare de pe marginea drumului. Ele sustrag atenția șoferilor, acoperă semafoarele și, prin urmare, reprezintă un pericol iminent pentru siguranța în trafic.
  • Nu se mai blochează străzile principale pentru tot felul de beții colective, discursuri politice, hramuri, ziua cui vrei și venirea cui nu i-i lene, pe bani publici. Asta congestionează traficul, și așa sufocant.
  • Inițierea unui control riguros, supracontrol și supraveghere la stațiile de testare tehnică, mai ales în privința sistemelor de securitate. Spre exemplu, lipsa airbag-urilor.
  • Inițierea unor consultări publice, cu invitația experților din domeniu, despre măsuri pe termen mediu și lung. Acordarea priorității de gradul unu pentru acest domeniu.

Sunt șapte pași, care pot fi întreprinși imediat. Nu e foarte complicat, dar mi se creează impresia că dorința de mușamalizare a cazului Svetlanei Ungureanu e mai mare decât dorința de a face lumină și de a lua măsuri adecvate pentru viitor. În fiecare zi vedem alte accidente teribile, alte victime, iar măsurile urgente se lasă așteptate. Să fie oare totul pentru că acel ”sugar daddy” se vrea în afara reflectoarelor, sau pentru că sunt prea mulți care cred ca acei ”suggar daddies” ii vor salva de moarte, fie că este vorba de cei din spatele stațiilor de revizie tehnică, de la poliție, din justiție, din sistemul politic sau din business?! Dacă nu putem face altceva acum, haideți măcar să punem luminile camerelor video pe ei. Nu sunt ei ”suggar daddy”! Sunt niște lepădături care vor să-și satisfacă poftele și orgoliile, pariind pe viața oamenilor.

La sfârșit am și un mesaj pentru tinerii care cred că l-au apucat pe Dumnezeu de picioare, urcând într-un morman de fier cumpărat naiba știe când și de unde. Coborâți din mașini fițoase, fără airbag-uri, lipite cu scuipat! Luați rucsacul în spate și trăiți-vă tinerețea și viața voastră, nu faceți jocul unor borfași ordinari.