A venit toamna şi-nnebunim?
Acum câteva zile, citeam undeva că un adolescent disperat şi-a scris gândurile şi suferinţa pe pereţii veceului unui liceu, încercând astfel să capteze atenţia colegilor, dar, în special, a celor maturi, a profesorilor şi a părinţilor, preocupaţi mereu de altfel de subiecte decât de cele legate de transformările interioare din lumea copiilor lor.
A spus în acel mesaj tot ce gândea, cerând ajutor: “Ori de câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi, ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri, sau ţoale, ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos, care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, cea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…”
Ce se poate întâmpla cu acest adolescent astăzi, sau mâine? De ce ne stresăm doar atunci când auzim despre cazurile de suicid ale unor adolescenţi, dar nu încercăm să anticipăm aceste sentinţe groaznice? De ce aflăm ultimul lor cuvânt din scurtele bilete de adio, acolo unde acestea sunt descoperite, dar nu încercăm să exersăm împreună cu ei viaţa, pas cu pas?
Şi în această toamnă constatăm că acest anotimp îi sensibilizează şi mai mult pe cei sensibili, iar specialiştii spun că, din această cauză, cei mai puternici, mai responsabili, mai integri din punct de vedere fizic şi psihologic ar trebui să le poarte de grijă acestor persoane mai sensibile, care văd disperarea într-un amurg timpuriu sau într-un răsărit tardiv de soare. Studiile ştiinţifice arată că, în proporţie de 70%-80%, femeile sunt mai afectate decât bărbaţii de tulburările sezoniere de dispoziţie, iar acest fapt se răsfrânge asupra calităţii vieţii în ansamblu.
Şi la redacţie, în această toamnă, vin tot mai multe persoane hipersensibile, aflate în căutare de audienţă. Am aflat că şi pe la biserici stau în rând creştini, căutând să fie auziţi, chiar dacă, în cele comunicate de ei, nu se întrevăd prea multe păcate, care s-ar cere iertate. Un preot recunoştea, acum câteva zile, că a ajuns să fie ascultătorul mai multor tragedii inventate, care îi chinuie pe oameni la fel de tare, sau chiar şi mai mult, decât tragediile adevărate. L-am întrebat ce face în astfel de cazuri. A spus că îi ascultă, încearcă să-i înţeleagă şi să-i ajute, atunci când are idee cum poate fi realizat acest lucru.
Medicii spun că, atunci când sesizăm apropierea stărilor depresive, ar trebui să ne evaluăm cât mai bine programul zilnic, să nu ne lipsim de orele de somn, să consumăm dulce, atunci când simţim nevoia, să ne plimbăm şi să vedem toamna în culori mai mult vii, decât sumbre.
Dacă, însă, nu reuşim, ar trebui să apelăm la un psiholog, sau să găsim un grup de suport, astfel încât să nu trăim în singurătate capriciile toamnei. Cunoaşte cineva, în R. Moldova, specialişti sau instituţii preocupate cu-adevărat de starea psihologică a naţiunii?
Chiar dacă nu ne-am gândit în mod special la acest subiect atunci când am lansat proiectul “Cartea de Joi cu Ziarul de Gardă”, constatăm acum că volumele pe care vi le propunem în fiecare joi, la preţuri convenabile în condiţiile de austeritate economică de la noi, pot fi utile nu doar în lupta cu astenia sau cu depresia de toamnă, dar şi în alte situaţii de viaţă, în care avem nevoie de ajutor. Ca să nu ajungem să scriem mesaje pe pereţii veceurilor, aşa cum a procedat adolescentul despe care vă vorbeam la început, haideţi să citim “Cum să-ţi întăreşti încrederea în tine”, “Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi”, “Cum să fim fericiţi în cuplu”, “Cum să te iubeşti pe tine”, “Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile”, “Cum să spui NU”, “Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău”, toate din seria “Psihologia pentru toţi”. O carte, deseori, poate fi la fel de utilă şi de convingătoare ca un preot sau ca un jurnalist, dacă avem încrederea să ne apropiem de ele.
Aneta Grosu
