Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   A învăța sau nu limba…

A învăța sau nu limba română?

Subiectul limbii române a fost unul contradictoriu în R. Moldova încă din primele zile ale independenţei. Renaşterea limbii şi a culturii naţionale, iniţiată de cei care nu aveau libertatea de a vorbi în română, a cauzat o schimbare pozitivă în societate pentru unii. Pentru alţii, însă, în mare parte vorbitori de rusă, a creat anumite dificultăţi. În prezent, atitudinea cetăţenilor R. Moldova faţă de limba de stat diferă de la un om la altul. Vorbitorii nativi se bucură de posibilitatea de a o vorbi liber, de a beneficia de instruire în limba maternă, iar vorbitorii de rusă se confruntă cu o provocare şi sunt nevoiţi să ia o decizie în acest sens: „a învăţa sau nu limba română?”.

Pentru cei crescuţi în familiile vorbitorilor de rusă unul dintre obstacole este lipsa motivaţiei de a învăţa româna. Astfel, ei îşi petrec toată copilăria în cercul acesta restrâns al vorbitorilor de altă limbă decât româna, fără a avea nevoie de a ieşi vreodată din el. Doar din moment ce ei înşişi iau o hotărâre fermă de a învăţa limba de stat în mod serios, pot avea rezultate reale, dar puţini dintre ei îşi doresc acest lucru. În acest fel trăiesc mii de cetăţeni, fără a comunica în română, fără a vedea importanţa acesteia şi, respectiv, fără a o studia.

Pentru a învăţa oricare limbă, e nevoie de dorinţă, de hotărâre şi de disciplină. Cu părere de rău, cu ochii mei am văzut cum tinerii depun tot efortul pentru a învăţa engleza, germana, franceza, fără a pune preţ pe limba română. Cauze sunt multe: fie nu doresc să mai rămână în Moldova, fie nu realizează cât de important e să cunoşti limba de stat. În orice caz, în rândul tinerilor vorbitori de rusă puţini sunt cei care decid să înveţe limba română.

Uneori ai nevoie de inspiraţie, de un impuls care să te împingă spre a descoperi orizonturi noi, căci a învăţa o limbă înseamnă a întra într-o lume nouă. Aşa s-a întâmplat în cazul meu, prima mea sursă de inspiraţie fiind desenele animate în limba română. Din ele am gustat pentru prima dată farmecul şi măiestria acestei limbi. Treptat, acest interes s-a transformat într-un vis, într-o viziune, şi peste ani deja păşeam pragul liceului cu instruire în limba română, de unde am decis să încep drumul meu pentru a stăpâni toate nuanţele acestei limbi.

Procesul de studiere a unei limbi noi întotdeauna implică greutăţi şi necesită mult curaj şi perseverenţă. Pentru a vorbi frumos, trebuie să treci prin momentele în care oamenii te corectează, observă accentul tău, îţi dau sfaturi. Trebuie să fii decisă să întrebi, dacă nu înţelegi ceva, fără frica de a fi luat în derâdere, să stai cu dicţionarul român-rus în faţă, ştiind ca acest lucru e o parte a procesului de studiere a limbii române. Practic fiecare persoană cu care interacţionezi va observa accentul tău rus, dar după primele încercări de a vorbi vei descoperi multe lucruri noi, despre care nimeni nu ne spune la şcoală. Până acum ţin minte cum cineva mi-a explicat accentul românesc corect în cuvintele „te”, „pe tine” etc. Visam să vorbesc ca o româncă de peste Prut, aşa că toate aceste momente nu prezentau pentru mine decât o experienţă preţioasă.

Deseori, vorbitorii de rusă nu învaţă româna, deoarece nu au condiţii de a o practica. Vorbitorii de română uneori au tendinţa de a vorbi ruseşte, atunci când în preajma lor se află un vorbitor de această limbă. Fie o fac pentru ca cealaltă persoană să nu se simtă incomod, fie nu pot scăpa de acest obicei vechi care, probabil, îşi are originea încă din timpurile sovietice. În orice caz, e un stereotip precum că e mai bine să vorbeşti rusa, cu un vorbitor de această limbă, doar pentru că îți este greu să vorbeşti în română. Această părere prezintă unul din motivele de ce vorbitorii de rusă nu văd necesitatea de a învăţa româna.

Atât studiile în limba română, cât şi timpul petrecut în mediul vorbitorilor nativi, sunt cel mai sigur mod de a învăţa profund limba, dar, totodată, implică multe provocări. În scurt timp, eşti nevoit să înveţi mulţi termeni noi, să fii în stare să înţelegi şi să răspunzi la diverse subiecte. Până acum îmi aduc aminte cum citeam manualul de biologie şi, la început, îmi părea că era în limba chineză, nu în limba noastră. Treptat, intri în lumea artiştilor, în universul literaturii. Primele tale eseuri pot fi simple, scrise într-un limbaj copilăresc, după care vocabularul tău se îmbogăţeşte şi înţelegi amănuntele limbii române, elementele de gramatică şi de accent. Autorii literaturii naţionale te motivează şi mai mult, deoarece, citind operele incluse în programă, vei găsi unele capodopere care te vor impresiona profund. Nu poţi compara cu nimic bucuria pe care o simţi obţinând primele cărţi în limba pe care o înveţi. Timpul trăit în mediul vorbitorilor nativi ai limbii române lasă amprente în viaţa ta.

Deşi mulţi tineri din comunitatea vorbitorilor de rusă nu se grăbesc să înveţe româna, sunt şi dintre cei cu care putem să ne mândrim. Am avut posibilitatea să particip timp de doi ani la Olimpiadele Republicane de limba română pentru alolingvi. Cât de plăcut e să vezi tineri şi tinere obţinând premii pentru că vorbesc limba română. Fiind alături de ei, mă gândeam ce alegere bună au făcut, hotărând să investească în viitorul lor. Mă bucuram că în comunitatea vorbitorilor de rusă sunt astfel de tineri, o nouă generaţie care nu va mai trăi cu prejudecăţi vechi.

Să cunoşti limba română, fiind vorbitor de altă limbă, e o mândrie şi o bucurie enormă. E util să poţi vorbi două limbi, să răspunzi automat în oricare din ele, când o persoană ți se adresează. De asemenea, cunoaşterea limbii române şi a limbii ruse în aceeaşi măsură de către mai mulţi oameni ar crea o punte între cele două comunităţi – vorbitori de rusă şi de română, toţi fiind cetăţeni ai aceleiaşi ţări. Societatea ar fi mai consolidată, pentru că limba nu ar mai fi un prilej de conflicte şi dezbinare. Cu tristeţe văd cum unii oameni nu doresc să-i înţeleagă pe alţii şi sunt gata să-şi apere interesele referitoare la limbă, fără a se gândi la o soluţie în favoarea tuturor. Cât de uşor ne-ar fi să trăim, dacă am lăsa la o parte prejudecăţile, îndoielile legate de limba română şi, pur şi simplu, am învăţa toţi limba de stat, pentru a promova împreună valorile noastre naţionale.

Elena STOLERI