7 Aprilie: un adevăr pentru trei

Procurorul general, ministrul Internelor şi şeful Securităţii au fost convocaţi azi pentru audieri în Parlament. Subiectul audierilor – 7 Aprilie. Nu a fost o decizie uşoară, pentru parlament, convocarea celor trei. Ca şi altă dată, părerile s-au împărţit: unora nu le-a convenit data, altora nu le-a convenit subiectul, fapt care provoacă dubii şi lasă, în continuare, loc de interpretări şi suspecţii că interesele în jurul dosarului 7 Aprilie diferă, ca şi acum doi ani.

Dacă urmăreşti discursul liderilor noştri politici (nu doar de la guvernare) în subiectul de care vorbim, ai impresia că fiecare partid şi-a făcut câte un 7 aprilie al lui, pe care-l justifică sau îl condamnă, după împrejurări şi dincolo de care îi interesează mai puţin sau nu-i interesează deloc dacă aceşti 7 aprilie separaţi se regăsesc cumva în Cazul-7 Aprilie 2009, sau fenomenul politic 7 Aprilie-2009. Curios, dar asta este. Şi după doi ani de la eveniment, partidele aflate la guvernare nu pot conveni între ele un singur adevăr. Trei şi fiecare cu adevărul lui, de unde şi derularea nebuloasă a anchetei. Nu zic, s-ar putea să nu fie chiar atât de simplu acest drum spre un adevăr ca cel legat de evenimentele din aprilie (adevărul umblă cu capul spart – vorba populară) dar nici într-atât de complicat ca în 2011 să nu ştim mai mult decât ştiam în 2009, mai ales că trăim într-un secol în care aproape totul se vede şi se aude. La Haaga, sovieticii au putut într-un termen mult mai restrâns de timp să judece crimele unui război mondial de 6 ani, polonezii – să dezgroape (într-un teritoriu străin tocmai peste 50 de ani) tainele celei mai mari crime din istoria lor – Katynul de lângă Smolensk (Rusia) iar noi, la noi acasă, în condiţii de independenţă liberi şi nesiliţi de nimeni (?!) nu putem aduna la un loc un adevăr care încă e viu, vorbeşte, are martori, are ochi, are urechi, poartă urme de violenţă, are probe la dosar…

Nu vreau să anticipez evenimentul de azi, nu ştiu ce vor spune şi cât de mult vor spune în rapoartele lor procurorul general, şeful SIS-ului şi ministrul Internelor, însă, ceea ce ştim e că toţi împreună au de spus atâtea câte nu s-au spus în doi ani de la 7 Aprilie încoace. Vor spune tot sau nimic, vor spune adevărul sau vor spăla apele, vor fi sinceri sau vor face aport? Nu ştim. Ceea ce ştim cu exactitate e că adevărul, încă nespus, contează şi contează foarte mult nu atât pentru dl. ministru Roibu, nici pentru dl. procuror Zubco, nici pentru dl. şef de securitate Mihai şi poate că nici pentru toţi deputaţii sau Cabinetul de Miniştri. Ei şi aşa îl ştiu. Acest adevăr trebuie celor care au nevoie de el. care au stat pe baricade, care au crezut în 7 Aprilie, care au crezut în schimbare, care au crezut într-o Moldovă fără Voronin şi fără comunişti, care au îndurat umilinţă, sete şi foame, batjocură, chin, tortură, au riscat cu viaţa lor sau a copiilor lor, au fost bătuţi până la desfigurare sau omorâţi în bătăi. Ei şi cei care s-au solidarizat cu ei au nevoie de acest adevăr, indifernet de unde au făcut-o: de la Cahul, Glodeni, Giurgileşti, Drochia, Ungheni.., sau din marile străinătăţi. Ei au investit cu toţii în 7 Aprilie speranţă, crez, vis, tinereţe, elan, sănătate, viaţă. Pentru ei contează azi, întâi de toate, rapoartele dlor Roibu, Zubco şi Mihai. Ce vor spune ei în Parlament? Şi cât de mult din ceea ce se aşteaptă?

Suntem în an electoral. Câţi dintre liderii partidelor sau concurenţi electorali (cu excepţia, poate, a primarului general de Chişinău Dorin Chirtoacă) s-au întrebat, înainte de a-şi desemna candidaţii sau de a intra în campanie, dacă sunt gata să-şi facă un examen de conştiinţă la tema 7 Aprilie, ori să iasă faţă în faţă, cel puţin într-un tele-ring dacă nu mai mult, cu generaţia 7 Aprilie-2009? – mă refer la partidele de la putere, că celelalte sunt din afara jocului. Cam complicat, nu? Sunt, totuşi, doi ani, iar pentru doi ani doar două condamnări făcute în instanţă şi acelea condiţionate e ca şi cum ai căuta să faci primăvară cu o singură floare.

Faptul că alegerile locale-2010 au fost fixate pentru 5 iunie, este iar o miză pe cei tineri, ca şi la 7 Aprilie. E vorba de aceeaşi elevi de liceu şi studenţi – noua generaţie electorală, care poate diminua ponderea electoratului arhaic, în special, în marile centre universitare şi mai ales la Chişinău şi pe care contează azi, practic, fiecare partid politic, mare sau mic şi, cu atât mai mult, partidele aflate la guvernare: şi PL, şi PLDM, şi PDM. Întrebarea e cum scoatem generaţia 7 Aprilie la vot, cu ce, ce le spunem, cu ce-i convingem? Dacă rapoartele de azi ale procurorului general, ministrului Internelor şi şefului SIS nu vor spune mai mult decât a spus în raportul ei de anul trecut Comisia parlamentară pentru investigarea evenimentelor din 7 Aprilie, va trebui să-i dăm dreptate lui Alexandru Tănase care este sceptic vizavi de aflarea adevărului despre cele întîmplate în zilele de 6-7 aprilie, 2009 sau analistului politic, Ion Ţăranu, care susţine că pentru a afla adevărul despre 7 aprilie trebuie să avem la Chişinău o nouă guvernare. Sunt opinii, mă rog. Iar dacă sunt, cumva, exagerate, dacă nu e aşa, dacă este prea tare spus, atunci trebuiesc date peste cap. Cu sentinţe, cu condamnări, cu procese tari. Dar nu după 5 iunie, că poate fi târziu, ci până la 5 iunie. Cam puţin timp, dar cred că este de unde. Că 7 Aprilie 2009 nu a fost ieri.

Petru Grozavu, petru@zdg.md


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. ionitza

    Zubco trebuie demis si cat mai urgent! E o nimicnicie. Ceilalti doi Roibu si Mihai – sunt impotenti pentru ca sei subordonati lor sunt fostii subordonati lui Voronin si se tem de revenirea comunistilor, dar de fapt sunt criminali, ei nu au aparat atunci nici statul si nici oamenii si asa continua.

  2. Valentina Cușnir

    dar ce întrebări au adresat deputații? Nici unul nu l-a întrebat pe procurorul general de cît timp mai au nevoie pentru a finaliza ancheta? Să li se fi dat un termen! Să vedeți dosarul meu! Toate investigațiile MAI pe cazul meu constau din două explicații pe cîte o filă absolut identice ale lui corduneanu și rusu!cu aceleași greșeli și conținut!

  3. Mihai

    politica-un meci de blat.ce fel de adevar chind lupu/zubco/plahotniucvsvoronin.filat/roibu/maivspirghii.

  4. Adolf

    Dupa audierile din Parlament a devennit clar ca nimic nu se va schimba in dosarul Doar Roibu a cautat sa clarifice situatia, acuyand fosta conducere a MAI de neglijenta in serviciu, abuz si sabotaj, in rest, barbiereala pe uscat. Ce sa astepti de la Zubko, daca el in raportul prezentat Parlamentului a fost mai mult avocatul lui Papuk decat procuror general. Şi nici SIS nu vrea sa ia jaratecul cu mana… Se tem sa puna mana in foc, dar nici la functii nu refuza. Sa aiba macar curajul lui Nagacevschi, sa-si dea demisia si basta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *