Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   7 aprilie şi procesul comunismului

7 aprilie şi procesul comunismului

Mâine, 7 august, avem patru luni de la protestele anticomuniste din 7 aprilie şi puţin peste o  săptămână de la anticipatele din 29 iulie, care s-ar putea să pună punct dominaţiei comuniste în Moldova postsovietică. S-ar putea…

Dacă cele patru, din cinci formaţiuni intrate în Parlament, îşi vor respecta statutul de «anticomuniste», ar fi să ne aşteptăm ca, în cel mai scurt timp posibil, alianţa «3 plus 1» să iniţieze procedura de scoatere a partidului comuniştilor în afara legii şi declanşarea mereu amânatului proces împotriva comunismului. Şi a celui sovietic, dar şi postsovietic, diferenţele, până la urmă, fiind doar calendarice, de timp, nu şi de mentalitate, politici sau rechizitoriu al guvernării. Uzurparea puterii în stat în condiţiile unei democraţii constituţionale, încălcarea drepturilor omului şi delapidarea proprietăţilor publice în interes clientelar – lucru pe care şi l-a permis regimul Voronin, este, în mod cert, o crimă împotriva statului, de unde PCRM nu mai are cum pretinde dreptul de a rămâne în viaţa politică, iar cei care se fac vinovaţi de cele întâmplate nu pot rămâne ocoliţi de lege. Şi dacă nu voluntarismul politic şi hoţia în masă la care s-au dedat comuniştii, cel puţin atrocităţile din 7 şi de după 7 aprilie 2009 ne sugerează să nu mai lăsăm lucrurile baltă. Au existat victime, motivate politic de către regimul Voronin, dar nemotivate moral şi nici juridic.

Coridoarele morţii», despre care a scris presa din toată lumea, nu trebuie date uitării la fel cum nu sunt date uitării lagărele naziste de concentrare din perioada războiului doi mondial sau deportările sovietice din Basarabia de după 1940 şi 1944. Există o limită în toate.

Deşi Alianţa «3 plus 1» şi-a asumat, a priori, nişte angajamente vizavi de elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, s-ar putea ca investigaţiile să întârzie ori să deraieze, ţinând cont de conjunctura «alianţei». Depinde, dincolo de «cei 3», cât de mult curaj va vrea să-şi asume, în acest sens, noul aliat al liberalilor, M. Lupu, pe atunci membru al PCRM şi preşedinte al Parlamentului, care nu-i exclus să fi avut nişte roluri în scenariul aşa-zisei «tentative de lovitură de stat». După mesajul «pacifist» al lui Lupu şi pledoariile pentru o «coaliţie lărgă» în viitoarea guvernare, este prea puţin probabil ca Lupu să vrea să deschidă prea multe paranteze, el însuşi făcând parte la acea vreme din «echipă».

Din momentul în care nu s-a autodenunţat pe sine, este prea puţin probabil ca M. Lupu s-o facă în raport cu alţii. Cel mai posibil lucru, la care ne-am putea aştepta în această situaţie, ar fi corectarea unor acuzaţii la adresa României şi altor «state implicate», suspendarea unor urmăriri, dosare şi procese formale,  reabilitarea victimelor represiunilor din 7 aprilie şi, cam pe aici. Nu-i exclus ca, până la urmă, să aflăm despre «7 aprilie», dincolo de ceea ce ştim, tot atâtea câte se cunosc în România despre «revoluţia» din 22 decembrie 1989. Istoria ne oferă destule cazuri când adevărul despre evenimente de acest gen ţine, de cele mai multe ori, de domeniul viitorului şi nu a prezentului. Şi, totuşi, dacă  Alianţa «3 plus 1» va vrea să meargă până la capăt în ideea de decomunizare şi desovietizare a R. Moldova (va fi un test de moralitate pentru PD), 7 aprilie ar fi unul, deloc singurul, argument plauzibil, din care ar rezulta declanşarea unui proces al comunismului în R. Moldova, cu toate consecunţele ce reies din asta.
Călăii vremurilor trebuie judecaţi în viaţă, cu martori faţă-n faţă, şi nu post-factum. Şi nu doar moral, în baza probelor de arhivă, când moartea îi absolveşte de orice responsabilitate şi sentinţă.

Petru GROZAVU