Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   6 kg de evaluare şi…

6 kg de evaluare şi 8 mln. USD pentru justiţie

Ieri a nins curat, alb, nou. Şi parcă aş fi vrut să deschid o filă curată, nouă şi să scriu ceva în consens cu  fericirea universală. Dar nu am scris, pentru că nu mi s-a dat mâna. Pentru că mi-au sărit în ochi notiţele de la o discuţie despre justiţie la care am asistat luni. Şi zăpada nu m-a mai influenţat.

În acest an USAID a dispus alocarea sumei de 8 milioane de dolari pentru un proiect de reformare a justiţiei din R. Moldova. Înainte de a decide alocarea acestor bani, reprezentanţii proiectului au vizitat cele 53 de instanţe judiciare din Moldova, au analizat pentru fiecare instituţie în parte infrastructura, volumul de muncă, resursele disponbile, inclusiv nivelul de automatizare, şi au întocmit un raport care prezintă detaliat situaţia, problemele şi necesităţile. Acest document de evaluare, tipărit pe hârtie, cântăreşte 6 kilograme, şi partenerii din SUA, prin intermediul ROLISP, au stabilit că redresarea acestor probleme ar costa peste 8 milioane de dolari.

Cele 6 kilograme de hârtie prezintă, de fapt, doar problemele tehnice pe care le are justiţia. Căci dacă ar fi fost să fie evaluate semnalele de corupţie şi neprofesionalism din sistem, cred că ieşea un raport de 6 tone, şi poate dacă se evalua şi volumul mitei care a circulat prin mâinile unor judecători, suma de 8 milioane ar fi fost depăşită. Dacă noi, reporterii de la ZdG, am aduna de pe la suprafaţă plângerile cetăţenilor aduse în cei 8 ani cu privire la nefuncţionalitatea justiţiei, zău că am avea şi noi 600 kg de documente interesante, nu mai zic de tonele de ziare pe care le-am umplut, le-am ticsit în aceşti ani cu articole despre justiţie şi despre banii alocaţi redresării.

Colegii mei au scris de câteva ori, de exemplu, despre donaţia anterioară a SUA pentru instanţele judiciare din Moldova, care ar fi trebuit să asigure procurarea, instalarea şi funcţionarea echipamentelor de înregistrare audio a şedinţelor de judecată. Deplasările prin instanţe ne-au demonstrat o situaţie excelentă în unele dintre ele, unde se înregistrau şedinţele, iar procesele în format audio se stocau frumos pentru necesităţile părţilor. Dar există şi instanţe în care microfoanele cumpărate din banii poporului american se tăvălesc sub picioarele judecătorilor. Acum, americanii şi-au făcut treaba – au donat bani pentru echipamente. Şi moldovenii şi-au făcut treaba – au cheltuit banii. Ştie cineva câte instanţe au cheltuit banii adecvat? Vă spun eu. Am aflat asta din raportul cela de evaluare, care cântăreşte 6 kilograme. Doar 6 (ŞASE) instanţe din 53 folosesc la capacitate deplină aceste echipamente, altele – uneori, altele – deloc. Iată, dacă aş fi cetăţean american, şi mi-aş dona o parte din taxe sistemului judiciar din Moldova, zău că aş vrea să ştiu – ce li s-a întâmplat administratorilor instanţelor care ţin microfonul sub scaun? Mă interesează dacă li s-a întâmplat vreun rău, pe lângă binele de a primi bani, acum şi în mod repetat, de la ROLISP. Mă interesează pedepsele pentru iresponsabilitate sau rea-voinţă, în numele cetăţenilor americani, dar şi în numele cetăţenilor R. Moldova.

Eu cred că trebuie să gândim ca cetăţenii americani sau ca cei europeni, care au ajuns să îşi construiască societăţei suficiente economic, şi să ajute ţări mai sărace şi mai corupte. Trebuie să spunem ferm: sunt ultimele 8 milioane de dolari din ajutoare externe (dar fie şi din resurse interne) pe care le sacrificăm pentru o reformă a justiţiei. Donaţii fără transparenţă şi erori fără pedepse nu mai pot avea loc în R. Moldova. De data aceasta trebuie să facem orice, toţi împreună, ca reforma să se întâmple, să funcţioneze şi oamenii să se simtă bine în instanţă, atunci când sunt victime, şi să se simtă rău atunci când sunt corupţi, hoţi, criminali, agresori etc. Am ajuns să nu ne putem bucura de zăpadă, să nu credem în alb, în curat, în viitor, pentru că mereu suntem deprimaţi de sentimentul că viaţa e injustă aici, în Moldova.

Alina Radu, alina.radu@zdg.md