45 de zile de „război”
Dacă PCRM este invitat la dialog pe rol de garant al stabilității politice pentru următorii 4 ani, atunci „bravo” PLDM și PDM, iar dacă PDM vrea să repete scenariul din 2009, când de dimineață era la dialog cu Voronin, iar după amiază cu Filat și Ghimpu, atunci o dăm, cu siguranță, în bară. Pentru alți 4 ani. Poate și mai mult…
Ne-am despărțit de un an, pe care unii l-au trecut pe lista anilor istorici, explicație a acestei aprecieri fiind pașii făcuți spre asocierea R. Moldova la UE. Însă, au existat și opinii, contrare primelor, mai ales la nivelul simplului cetățean, care operează cu alte unități de măsură a binelui și răului, decât cei din politică ori care se descurcă în materie de politică. Pentru această parte a lumii, anul a fost unul greu și încurcat: nivelul de viață a coborât, nedreptatea a rămas în capul mesei, leul s-a devalorizat, prețurile și tarifele la servicii au sărit peste așteptări, salariile și pensiile s-au diminuat, embargourile impuse R. Moldova de Moscova au pus țăranii la perete, moldovenii, „vânați” în Rusia, au schimbat trenurile dinspre Est spre Vest, iar războiul Rusiei cu Ucraina, la câteva sute de kilometri de noi, a pus mai multă lume pe gânduri și pe ducă. 2014 se încheia, pe lângă toate, și cu un război electoral pentru R. Modova, un război cu mai multe fronturi, prin care Moscova și-a dorit să recucerească Basarabia: „frontul Usatîi”, „frontul Dodon”, „frontul Antifa” sau „frontul Șelin-Formuzal”. Până la urmă, Rusia a pierdut lupta, deși, deocamdată, rămâne neclar cine, totuși, a câtigat-o.
Tot mai puțină pace în lume
2015 a început cu sânge. Tot așa, după cum se încheia 2014. Conflictul armat din estul Ucrainei dădea la sfârșit de an un bilanț de 5.000 de morți și peste 10.000 de răniți. Mai aproape de ziua de azi, pe 7-8 ianuarie, în plin Crăciun (stil vechi), la Paris au loc două atentate sângeroase care se soldează cu 17 morți. Pentru o zi, 11 ianuarie, Parisul devine capitata solidarității internaționale împotriva terorismului. Acțiunea a adunat la Paris 50 de șefi de state și de guverne, miniștri de Externe și peste 3 milioane de manifestanți. Nu știu cât de mult contează în acest caz indicii numerici. A celor morți ori a celor care au protestat împotriva morții la Paris. Sau, a celor morți în Ucraina. Cel mai mult contează, probabil, sângele care s-a vărsat. Și obișnuința de a ne acomoda la această „lume a sângelui”. „Asistăm la un război mondial, care se derulează prin mici secvenţe”, declara Papa Francisc, în urma celor întâmplate la Paris, cerând lumii să fie atentă la faptul că un mare război ne fură zilnic prin mici războaie. Avertismentul cu referire la un mare război al auzim și de la ultimul lider sovietic. M. Gorbaciov susține într-o declaraie de presă că riscul unui „război nuclear” este tot mai aproape de noi și se ascunde în ambițiile Kievului și Moscovei de a se amenința militar între ei. „Amenințările de o parte și de alta mă sperie cel mai tare… Războiul din Ucraina ar putea duce invariabil la un război nuclear. Nu vom supravieţui anului 2015, dacă cineva îşi va pierde cumpătul pe acest subiect”, spune Gorbaciov. Asta este anul căruia abia i-am trecut pragul.
”3 plus 1” sau referendum?
Fiecare cu războaiele sale. Și noi cu ale noastre. Disputele în jurul noii Coaliții de guvernare continuă și după 45 de zile de la încheierea alegerilor parlamentare, deși, la 5 zile după alegeri, liderii PLDM, PDM și PL ne asugurau că, până la Anul Nou, vom avea și coaliție și guvern. Nu avem nici una, nici alta. Ultima promisiune este făcută pentru sfârșitul acestei săptămâni, deși e puțin probabil să se întâmple. Liderii sunt prea nervoși. Dacă, până acum 4 zile, ne convingeau că lucrează la programul de guvernare, după întâlnirea de luni, în care V. Filat, M. Lupu și M. Ghimpu au exploadat fiecare în felul său, a devenit clar că, în R. Moldova, există prea puține funcții în stat ca să-i împace pe toți. Cei cu ”multul” vor și mai mult. Asta-i ”buba”. De marți, președintele Timofti a lansat consultări cu partidele parlamentare, în vederea clarificării lucrurilor la guvernare. Poate că încearcă (neoficial) președintele să se implice, să le facă ”parte dreaptă” în ceea ce au de împărțit politic, dar și să-i dumerească că așa cum a mers din 2009 până în 2014 nu mai merge și că e timpul și momentul să renunțe la partajarea politică a funcțiilor apolitice în stat (Procuratură, Fisc, SIS, Anticorupție, Vamă etc). Or, tocmai acest lucru (care e și mărul discordiei între ”cei 3”) lipsește „noului” program de guvernare (dacă acesta cumva există). Altfel, va fi cum a fost. Se crează impresia că ”cineva” își dorește, formal, ca noua Coaliție să fie constituită din 3 patrtide (de două zile se mai caută și un al patrulea, care va juca, probabil, din umbră, la vot, tras de ațe), iar la guvernare – un singur partid, cel mult două.
Nu cred că lucrurile la negocieri s-au complicat, așa după cum vehiculează unele medii, din cauza că PL ar cere partajarea politică a funcției de președinte, alături de cea de premier și de șef de parlament. Logic ar fi să nu fie așa, iar dacă-i, totuși, așa, cele 3 partide nu au decât să modifice până în 2016 Constiutuția în articolul care ține de alegerea șefului statului și să treacă această prerogativă pe seama electoratului. Și atunci dispar și pretențiile la funcția de președinte, și nevoia unui al patrulea aliat la guvernare, care, cu siguranță, va pretinde și el ”porție”. Se vrea? Puțin probail că PDM și, personal, V. Plahotniuc, ar accepta acest compromis, tot așa cum nu-i gata să acepte nici depolitizarea Procuraturii Generale sau Anticorupția. PDM vrea și președinția, și procuratura și tot ce poate fi umbrelă jafului în acest stat. Lucrurile s-au blocat. O spune și Filat, și Lupu. În loc de ”masă ritundă”, cei 3 discută de pe ”baricade”. Pe de o parte, avem PDM-ul care își dorește PL-ul la guvernare, dar ”dezbrăcat”, fără să se împartă cu el la funcții, iar pe de alta avem PL, care nu mai vrea să fie un simplu figurant la guvernare. Se caută soluția, de „rezervă”, în persoana lui V. Voronin. Dialogul oficial PLDM-PDM-PCRM a și început de două zile (neoficial, cu siguranță, încă după alegeri). Dacă PCRM este invitat la dialog (negocieri) pe rol de posibil garant al stabilității politice pentru următorii 4 ani de guvernare, atunci „bravo” pentru PLDM și PDM, iar dacă PDM vrea să facă presiuni asupra PL, prin repetarea manevrei din 2009, când de dimineață era în dialog cu Voronin, iar după amiază cu Filat și Ghimpu, salvarea președinției în 2016 trebuie căutată în altă parte: în modificarea Constituției prin referendum. Și basta. Ori lăsăm lucrurile să degenereze într-o nouă serie de ”mici războaie” (reglări de conturi la guvernare), pe care le-am avut cu vârf și îndesat de la 2009 încoace și din care a câștigat oricine, numai nu Moldova și nici moldovenii.
