4 miniştri demişi, 2 judecători anchetaţi

Zilele acestea în presă s-a discutat mult despre cazurile câtorva miniştri demişi în ultima vreme, pentru acte de corupţie. De asemenea, doi judecători sunt anchetaţi , iar alţi câţiva membri ai Guvernului sunt cercetaţi din cauza presupunerilor că nu şi-ar fi declarat toate averile. Da, aceste lucruri sunt adevărate, reale şi recente, şi toate s-au întâmplat într-un singur stat. Dar nu în R. Moldova. De data aceasta, în Cehia.

Cât de des ne răspund judecătorii din R. Moldova la întrebări? Cât de des decide vreunul dintre ei să lase mantia, şi să discute liber, cu un grup de jurnalişti sau ONG-işti, despre drepturi, justiţie, corupţie, despre presă, la urma urmei? Eu, în viaţa mea jurnalistică,  am discutat  off-line cu un singur judecător din Moldova. A fost o discuţie în care a spus tot ce crede despre presă şi despre erorile jurnaliştilor. Am spus şi eu ce cred despre judecători. Eram la o nuntă, ne-am pomenit faţă în faţă şi, de voie – de nevoie, a trebuit să ne discutăm supărările. Mă tot gândeam că într-o bună zi ar trebui să revenim la acea discuţie, să discutăm evoluţiile, dar între timp acel judecător a fost ales preşedinte al R. Moldova.

Am mai vorbit, desigur, cu mulţi alţi judecători de la noi, dar în contexte exclusiv de curte, unde ei puneau întrebări şi eu trebuia să răspund. Am avut, în schimb, o plăcere specială de a comunica cu câţiva judecători CEDO. Sunt conştientă că nu au mai mult timp liber decât orice judecător din Moldova, dar au răspuns nu doar solicitărilor de a oferi interviuri, ci şi de a asculta lamentările unui reporter din Moldova şi de a dezlega enigme, inclusiv cu exemple din viaţa lor privată. şi neapărat au lăsat loc în dialog pentru a explica sensul bunului-simţ.

Principiul bunului-simţ a răsunat ca un rerfren şi în cadrul dialogului pe care l-am avut luni cu Jan Vyklicky, judecător la Curtea Administrativă Supremă din Cehia. Lucrează în calitate de judecător de 40 de ani şi a trecut prin perioade diferite. A avut parte de provocări de tot felul, dar niciodată nu şi-a încălcat principiile. L-am întrebat de ce? A spus că există bunul-simţ. “În perioada socialistă câştigam foarte puţin, fratele meu, care era şofer – câştiga dublu. Dar am acceptat asta, pentru că am acceptat această profesie”, spune judecătorul Vyklicky, care este acum preşedinte de onoare al Uniunii Judecătorilor cehi.  E de mult la vârsta pensionării, dar încă nu a depus actele pentru a primi (şi) pensia şi nu pare că o va face în curând. Nu îl interesează un spor financiar, îl interesează justiţia corectă. Gestul judecătorului ceh mi s-a părut dezarmant pe fundalul situaţiei din R. Moldova, când toate discuţiile despre reforma sistemului judiciar se opresc la remunerarea judecătorilor. Mai rău, ca să motiveze că  sunt mai săraci decât sunt, unii dintre ei îşi ascund imobilele şi bunurile în spatele soţiilor, soacrelor, mătuşilor.

E capabil oare un asemenea judecător să judece un ministru acuzat de corupţie sau de tăinuirea averilor? Nu cred. Lupta cu corupţia pare să fie în general compromisă, la fel ca şi lupta pentru autorităţi transparente. Cine să semnaleze că un deputat încalcă principiile integrităţii? Un Consiliu Naţional al Integrităţii compromis? Cine să investigheze aceste cazuri? Procurorii care ei înşişi nu şi-au făcut publice declaraţiile de interese? Despre cine ar putea să judece aceste posibile cazuri – am spus deja, nu are cine.

Ieri am revenit din Cehia, unde am fost împreună cu un grup organizat de Transparency International. Am găsit redacţia scuturată de apeluri telefonice, ca de un seism. Ni se cerea să scoatem o pagină din numărul de azi, să nu scriem despre un caz anume. Ni s-a spus despre posibile cazuri judiciare şi despre riscuri de milioane. Înălţimea de la care se făceau aceste apeluri m-a pus din nou pe gânduri. Mi-am amintit de judecătorii cu care am discutat off-line şi despre bunul-simţ, rarisimul bun-simţ în politica moldovenească.

Alina Radu, alina.radu@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. anna

    lupta cu coruptia e compromisa din start. nu exista sorti de izbanda in R. Moldova. europenii cunosc prea prost istoria moldovenilor. ei nu cunosc ca de la Stefan cel Mare incoace nimic nu sa schimbat in capul acestei natiuni. ignoranta, iresponsabilitatea, indiferenta, mediocritatea si primitivismul relatiilor sociale si inter-umane, acestea au fost vesnicele virtuti a moldoveanului. si el, Moldoveanul se mandreaste cu asta, acestea sunt ridicate in rang de atuuri, de principii moderne ai politicii moldave. unde, intr-o asa baltoaca succes ? toata aceasta atmosfera domneste in intreaga tara, sate, orasele si capitala, in toate sferele vietii,si in toate domeniile si la toate nivelurile. bunul-simt este ca un blestem. moldovenii se crucesc, cand aud de asa ceva, si se uita la cineva blestemat cu bun simt ca dracii la agheazma. nu exista nici o sansa … marele pacat este ca o mare generatie de tineri, care aspira la un viitor curat, limpede, liber vor cadea iarasi jerfe pe altarul minciunii si barbarismului provincial. poate exista o sansa …? greu de spus. doar metodele staliniste au mai facut ceva regula … cel putin kanibalii bolsevici isi tineau cadrele in ghiare, cel putin o perioada, fiindca mai spre apus deja se stabilise o retea de blat si protectie .. de fapt o traditie bine inradacinata in societatea moldava. si acum ce folos din zbaterile unora, fiindca in jur totul e putred. o mare de functionari si membri de partid sunt uniti doar intr-o singura suflare. pentru a mai rupe din dotarile europene, pentru a pune in buzunare. scoala sovieto-moldava nu va ceda sansa. milioanele vor merge spre conturile lor. si problema nu e doar in judecatori. o simpla si nestingherita privire si in alte domenii: medicina, politie, academie, cadre universitare, arhitectura etc etc , va observa cine e in esalonul de conducere. acolo zache pierderea ori peirea noastra. ei, acei de pe olimp se complac in pozitia de zei. zei crescuti de puterea sovietica, de tumulta anilor ’90 – 2000. si unde exista acolo bun simt? e simplu, simplu de tot. vedeti cine sunt ei, de unde au averi, cu ce se ocupa copii lor ? si deoadata totul devine limpede … in apa tulbure a baltoacei moldave se vad limpede fetile lor pline de importanta astrala si de evlavie rasariteana, gata sa cada la orice Poarta pentru o cat de mica treuca, cat de mica … dar importanta si dadatoare de garantie a bunastarii personale. oare mai exista vre-o sansa ?! oare va mai exista poate peste 500 de ani ?! de ce ni sa da acea sansa doar odata la 500 de ani ? cine, cand, cum a fost blestemat, ca sa ne tina intre Prut si Nistru blestemati ?
    ce fel de popor suntem, daca nu ne este dat sa nastem bunul-simt ?
    popor blestemat. blestemat sa nu aiba barbati in capul statului, in trupul statului, in inima statului, in mainile si picioarele statului …….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *