28 de ani de bandajare a neîncrederii

Fiecare dintre noi mai deapănă uneori amintiri din copilărie, unele plăcute, altele mai puţin plăcute. Recent am primit un telefon de-acasă, după care mi-am amintit şi eu un fragment din copilărie: porţile de spital şi… pe tatăl care ne aştepta. A fost acum mulţi-mulţi ani. Nici nu-mi dau seama cum de-am memorizat acest lucru. Îmi amintesc cum tăticu (aşa-i spun eu), revenit acasă după operaţie,  îşi bandaja atent piciorul, mai întâi, însă, curăţind migălos rana.

A trecut ceva timp de-atunci. Am crescut, m-am trezit, într-o zi,  că sunt de aceeşi înălţime cu capul familiei. Am terminat facultatea, m-am angajat la serviciu, iar el continuă încă să-şi bandajeze piciorul în fiecare seară. Când eram micuţă, îl sâcâiam să-mi arate ce-l doare. Mereu mă refuza, dar curiozitatea de copil oricum învinge. Într-o seară am tras cu ochiul când îşi dezlega rana. N-am să descriu ce-am văzut, dar am avut curajul să mă uit din nou la “durerea“ lui doar când am crescut. Timp de 28 de ani, rănile de după acea operaţie nu i s-au vindecat.

Când l-am întrebat de ce nu se duce la medic, mi-a răspuns: “Să n-aud de ei. Punct“. Situaţia în care se află până-n prezent tot e din cauza unor medici, a unora ce se află în topul incompetenţei. I-au făcut o transfuzie de sânge, deoarece nu i se vindeca rana, care, ulterior, l-a “binecuvântat“ cu icter. Cred că e clar de ce a evitat să se mai adreseze la medic. Chiar vreau să cred că avem medici competenţi în ţară, doar că pe frunţile lor nu scrie care este profesionist şi care nu. Nici pe fruntea celui care l-a operat pe tatăl meu nu scria că schilodeşte oamenii.

Anterior, spuneam c-am primit recent un sunet de acasă. Mămica, speriată, m-a sunat  să-mi spună că la o eventuală bandajare a ranei, tatăl meu a găsit o bucăţică de… os, rămas neobservat de medicii de atunci. Iată aşa de bine i-a fost sanată rana. Accentuez: a fost operat de două ori în acelaşi loc.

Dragii noştri DOCTORI în medicină, nu vă supăraţi că n-avem încredere în ceea ce faceţi. Debarasaţi-vă mai întâi de diletanţii din rândurile voastre, de cei ce pătează, prin acţiunile lor, şí numele vostru. Doar aşa veţi căpăta încrederea noastră.

Olga Bulat