Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   2013: speranţe cu împrumut

2013: speranţe cu împrumut

„…Anul 2012, cu tot ce a fost şi este, nu se vede nicăieri mai bine, decât la sate. Dacă e bine la sat, înseamnă că a fost bine peste tot. Numai că satul moldovenesc este înghiţit tot mai mult de paragină”.

Pleacă anul. Se duce 2012 şi ne lasă aşa precum şi ne-a prins, de fapt: pe unii cu buzunarele mai mari, pe alţii cu buzunarele pe dos, pe unii mai ambiţioşi, mai optimişti, mai puţin chinuiţi de frig, singurătate şi sărăcie, pe alţii cu dispoziţia la pământ ori cu speranţele luate, cu câteva zile mai devreme, în împrumut, de la 2013. Vă închipuiţi, ce performanţă. Şi cât de mult a avansat biata lume în căutările ei de a putea supravieţui, dacă a ajuns să împrumute nu doar un ban, o pâine, o cutue de chibrituri, un săpun, dar până şi speranţele pentru ziua de mâine de la un an, care încă nu a venit… Prinsă sub troiene şi obosită de aşteptări, lumea se surprinde tot mai des cu gândul la noapte de 31 decembrie, decât la anul, care se duce.

„Sacul de Crăciun”, cu datorii din 2012

În ajunul Sărbătorilor de Iarnă, la Chişinău, se dau, cu mai mult sau mai puţin fast, tot felul de baluri corporative, iar în marile centre comerciale, „market”-uri şi „mool”-uri sunt organizate târguri de Crăciun, cu elite, cu alaiuri, cu artişti, cu Moşi Crăciuni şi Crăciuniţe. Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul sunt asaltate, în aceste zile, de cete de colindători. E frumos. E luxos. Ninsorile din ultimele zile dau şi ele splendoare acestor spectacole de sfîrşit de an, numai că rostul anului de guvernare-2012 trebuie căutat nu aici. Nici în cartierele luxoase ale Chişinăului, nici la mesele miniştrilor, deputaţilor, procurorilor, judecătorilor, FISC-aliştilor, vameşilor, comisarilor de poliţie. Şi nici în rapoartele Guvernului, Parlamentului, sau în mesajul de Revelion al şefului statului. Anul 2012, cu tot ce a fost şi este, nu se vede nicăieri mai bine, decât la sate. Dacă e bine la sat, înseamnă că a fost bine peste tot. Şi viceversa. Numai că satul moldovenesc este înghiţit, de la an la an, tot mai mult de paragină. Seceta din vară a agravat situaţia şi mai mult, Guvernul amânând compensarea pierderilor pentru primăvara-2013, din care s-ar putea să nu iasă nimic mai mult decât o ordinară „învârteală” de bani. După cum s-a mai întâmplat. „Agricultura este un sector slab şi subdezvoltat”, recunoştea zilele trecute într-o emisiune TV chiar şeful Parlamentului, M. Lupu. Investiţiile în agricultură rămân o directivă şi atât. Numărul caselor fără stăpân şi a satelor fără perspectivă este în creştere, exodul în creştere, dezechilibrul demografic în creştere şi el (la sfârşit de 2011, minus 40% la sporul natural al populaţiei), tarifele la servicii – şi ele în creştere, pensiile şi salariile sub nivelul de consum, echivalarea cuantumului de calculare a pensiilor – o poveste uitată de Parlament în sacul de Crăciun din 2010, eradicarea sărăciei, lupta cu corupţia, mita, contrabanda sunt şi ele datorii mai vechi, pentru care Puterea a găsit că este cel mai bine să le treacă în „sacul de Crăciun” pentru 2013…

2013, Ig. Dodon şi „şarpele” AIE

Ca aşteptare, 2012 nu a fost un an şi al simplului cetăţean, fapt care nu i-a lăsat sărmnului om o altă alegere, în prag de Revelion, decât să-şi treacă speranţele în anul care vine. În schimb, pentru cei din politică şi afectaţii de politică, 2012 este trecut în galereea de succes a anilor de guvernare 2009-2012. Şi este alogic să pui la îndoială acest lucru. Prima mare izbândă a fost alegerea şefului statului (care a pus pe burtă oponenţii AIE), numai că ea nu poate fi speculată la nesfârşit ca motiv de nerezolvare a problemelor ordinare cu care se confruntă R. Moldova: sărăcia, injustiţia, cămătăria, mita, corupţia. Nici „criza economică” nu mai poate fi o scuză. Crizele economice lovesc în statele cu economii dezvoltate. Vama, comerţul, remitenţele din străinătate, impozitele pe venituri şi taxele pentru servicii nu sunt economie. Şi, deci, nu avem probleme cu criza economică. Problemele R. Moldova vin din rachetul politic, din contrabandă, din camuflarea averilor, din inactivitatea sau, mai degrabă, din subordonarea şi dirijarea politică a organelor de control. Iar dacă şi avem criză, ea nu este decât de ordin politic. Intrigile în AIE, lupta pentru putere, pentru extinderea sferelor de influenţă la guvernare a fost şi rămâne o mare problemă, deşi există un Acord de partajare a rolurilor la guvernare între PDM, PLDM şi PL. Dar cine ţine cont de Acord? Şi dacă nu ar fi existat graţiile şi sprijinul politic, logistic şi financiar din partea partenerilor euro-occidentali, greu de spus dacă mai rămânea ceva la ziua de azi din AIE. 3 vizite la Chişinău, doar într-un singur an, la nivelul Angelei Merkel (Cancelarul Germaniei), Jose Manuel Barroso (Preşedintele Comisiei Europene) şi Jean-Claude Mignon (Preşedintele APCE), sunt dovada unui interes şi sprijin politic extern foarte serios, dar şi semne bune pentru perspectiva 2013, chiar dacă Anul Şarpelui nu va fi deloc un an simplu. Potrivit Astrologiei chinezeşti, acesta se anunţă a fi un an bun pentru comerţ, industrie şi afaceri, însă, va fi unul cu mari riscuri în politică, riscuri care ar putea culmina cu lovituri de stat şi căderi de guverne. Pasc aceste riscuri AIE? S-ar putea. În primul rând, pentru că AIE rămâne, vorba lui Donici, „racul, lebăda şi broasca”. În rândul doi, apropierea de UE va mări presiunile Moscovei asupra Chişinăului şi, în rândul trei, vor creşte enorm presiunile politice şi pe interior. Evadările din „tabăra” lui Voronin nu sunt un dezavantaj şi pericol doar pentru PCRM, ci, mai degrabă, pentru Alianţă. Proiectul lui Ig. Dodon de reformatare a AIE rămâne în vigoare şi în momentul în care Dodon va avea, pe contul fugarilor din PCRM, numărul mandatelor de care dispune azi M. Ghimpu în AIE, nu-i exclus să ne pomenim în joc cu noi scenarii politice la guvernare. PL a fost nu o singură dată somat de stânga politică şi ameninţat de grupul Dodon cu scoaterea în afara arcului de guvernare. Proiectul pentru care lucrează Dodon şi pentru care au plecat de la PCRM Sîrbu, Ceban, Mişin etc, nu exclude varianta unei diversiuni anti-PL. Orice plecare din PCRM este o ameninţare, în plus, pentru PL. Numai că AIE, fără PL nu mai costă ni-mic. Şarpele este o vieţuitoare foarte prudentă, înţeleaptă, ingenioasă şi abilă, dar şi foarte periculoasă prin viclenia ei. Şi 2013, conform promisiunilor de „sus”, s-ar putea să fie unul care să pună începutul unei noi ere pentru R. Moldova, dar s-ar putea să fie şi o continuare a celei vechi. Contează ce va prevala la guvernare în 2013: inteligenţa, înţelepciunea, intuiţia sau viclenia?