Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   14 iunie, mai mult decât…

14 iunie, mai mult decât alegeri

Revenirea Rusiei la Dunărea de Jos ne-ar putea readuce, în sud, la situaţia de la 1990. Ne putem pomeni, în Bugeacul moldovenesc, cu o „nouă Crimee”, iar la Bălţi, Chişinău şi în alte zone, câştigate electoral pe 14 iunie de interpuşii Moscovei, cu ceea ce s-a ales Ucraina la Doneţk şi Luhansk sau, cel puţin, la  Odesa

De pe 14 mai, am intrat într-un nou război. Electoral, ce-i drept, dar război, pentru că ceea ce se va întampla la alegerile din 14 iunie va fi absolut altceva decât ceea ce s-a întâmplat în toate alegerile locale din R. Moldova de-a lungul celor peste 20 de ani de independenţă. Scrutinul va fi mai mult decât un scrutin. Va fi o nouă şi, de data asta, destul de riscantă luptă pentru R. Moldova. Se va repeta, în mod sigur, scenariul cu implicarea masivă, mai mult sau mai puţin vizibilă, a Rusiei în procesul electoral, aşa după cum a avut să se întâmple la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 sau la cele locale din 22 martie 2015, pentru alegerea başcanului de Comrat, în care Rusia a câştigat, pentru început, destul teren pentru a-şi face jocurile în zonă. Intenţiile de luptă şi miza celor cu ochii pe Moldova sunt de mult la vedere, verbalizate în public, când de la Moscova, când de la Chişinău, prin mesajele „omuleţilor lui Putin” cu viză permanentă de reşedinţă în R. Moldova sau trimişi în misiune aici. Se vrea, cu tot preţul, debarcarea R. Moldova din „trenul Chişinău-Bruxelles” şi readucerea ei în sfera de influenţă a Rusiei… Lucruri noi şi vechi toate.

Marea luptă se va da pentru marile oraşe şi principalele centre administrative, care sunt mai „poluate” în plan etno-genetic şi politic şi al căror electorat, potrivit practicilor deja existente la noi, poate fi mai uşor racolat sau prostit. Comratul e deja rezolvat, Tiraspolul şi Tighina sunt de mult „pe linie de război”, la rând vine Chişinăul, Bălţiul, Taraclia, se fac planuri pentru Orhei şi, posibil, pentru Cahul. Chiar dacă lista rămâne la cât este, şi aşa e de ajuns, poate chiar prea mult pentru destabilizarea R. Moldova. Faptul că Rusia (prin candidaţii sprijiniţi financiar şi logistic de ea) vrea să ia Chişinăul cu Greceanîi, Bălţiul cu Usatîi, Orheiul cu Shor, sprijinit de Congresul Comunităţilor Ruse din R. Moldova, e deja un semnal clar că Moscova are planuri serioase, de natură geostrategică, iar proiectul „Transnistria-R. Moldova-Găgăuzia-Taraclia – o singură regiune” rămâne pe agenda lui Putin. Rusia vrea să se revanşeze şi caută „soluţii” nu doar pentru Ucraina, cu care este în război, ci pentru tot spaţiul ex-sovietic, inclusiv R. Moldova. Marţi, preşedintele P. Poroşenko s-a adresat naţiunii şi a cerut ucrainenilor să fie gata de război total cu Rusia. Asta, după ce Moscova, pe canale neoficiale, a avertizat că pregăteşte pentru vară o „ofensivă generală în adâncul Ucrainei”. Una dintre destinaţiile-ţintă ale Rusiei rămân a fi Gurile Dunării, iar asta înseamnă noi şi serioase riscuri de securitate şi pentru R. Moldova. Revenirea Rusiei la Dunărea de Jos, la Reni-Ismail-Bolgrad, ne-ar putea readuce în sud la situaţia de la 1990, cu o nouă rebeliune la Comrat şi nu doar la Comrat, după ceea ce a experimentat Rusia în Ucraina. Ne putem pomeni în Bugeacul moldovenesc cu o „nouă Crimee”, iar la Bălţi, Chişinău şi în alte zone, câştigate electoral pe 14 iunie de interpuşii Moscovei, cu ceea ce s-a ales Ucraina la Doneţk şi Luhansk sau, cel puţin, la Odesa.

Ex-premierul Mircea Druc, întrebat săptămâna trecută într-un interviu pentru publicaţia Naţional, cât de importante sunt aceste alegeri pentru destinul R. Moldova, a declarat: „mai importante chiar decât alegerile parlamentare… Dacă pierdeţi alegerile locale la Chişinău, nu vă mai jucaţi de-a ţara şi speraţi la integrarea europeană”. Dar dacă pierdem şi Bălţiul (care e mult mai fragil decât Chişinăul), şi Taraclia, şi Orheiul, şi Cahulul? Că, vedeţi, Rusiei în Ucraina îi este prea puţin Crimeea, Sevastopolul, Doneţkul, Luhanskul… Rusia vrea tot. Dacă, pe 14 iunie, Rusia va reuşi să-şi facă loc la putere, acolo unde pretinde s-o facă, nu-i exclus să ne alegem, în consecinţă, cu ceea ce s-a ales Ucraina în Donbas. Riscurile sunt mari. Uitaţi-vă cât de mult s-au activizat „omuleţii verzi” ai lui Putin la Doneţk şi Luhansk. Uitaţi-vă ce fac aceşti „omuleţi” la Odesa, unde acţionează din ilegalitate, dau foc şi aruncă în aer sedii şi instituţii sau pun la cale regimuri alternative de guvernare locală. Uitati-vă cât au devenit de impertinenţi şi agresivi la Chişinău şi ce fac în primărie, de parcă-s NKVD-işti. Chiar dacă rămân nedeghizaţi în robe kaki, ei fac acelaşi lucru ori cel puţin se pregătesc pentru ceea ce au făcut camarazii lor în Crimeea şi Donbas. Ce ar putea urma? De toate, de la declaraţii de nesupunere civilă, până la vot de neîncredere guvernării, provocarea unor revolte populare şi revendicarea unor alegeri anticipate. În situaţia în care partidele de la putere au imaginea publică pe care o au, Rusia nici nu prea are ce face. Un chibrit, figurat vorbind, şi din R. Moldova s-ar putea să nu rămână nimic din ce-a fost. Iar cea care va rămâne, va fi, dar va fi o altă şi o altfel de R. Moldova. Cum se va chema? Tot R. Moldova? Republica Populară Bugeac? Novorossia? Credeţi că va mai conta?

Partea cea mai proastă care s-a întâmplat şi se mai întâmplă, legat de 14 iunie e că suntem foarte prost sau prea puţin pregătiţi pentru aceste alegeri, deloc simple. E vorba şi de cele 43 de partide care s-au angajat în lupta electorală, dar şi de alegătorul care este mai derutat decât oricând. Şi toate din cauza partidelor de la putere, care şi-au făcut o imagine oribilă în societate prin marile hoţii care s-au întâmplat în sistemul financiar-bancar. Au compromis nu doat niste înţelegeri cu partenerii noştri occidentali de dezvoltare, au îngropat nişte speranţe şi şi-au adus la disperare propriii alegători, care îşi legase nişte speranţe de UE şi de o altfel de perspectivă pentru ei, copii, nepoţi şi R. Moldova şi pe care i-au aruncat în braţele lui Dodon şi Usatîi. Pomană. Nu glumă. Cu cine ieşim din această mare încurcătură politică care sunt alegerile din 14 iunie? Partidele de la guvernare nu ştiu dacă mai reuşesc şi dacă mai au vreo şansă să se reabiliteze în timpul care a mai rămas. Nu s-a manifestat încă în deplina ei capacitate nici opoziţia extraparlamentară şi parlamentară de dreapta. Cu cine alegem? Întrebarea rămâne, deocamdată, deschisă,