«Plus» cu «minus»
Dacă ar fi existat în R. Moldova un top al preferinţelor politice de la 1990 încoace, Alianţa pentru Intergrare Europeană s-ar fi situat, cu siguranţă, în frunte. Agitaţie multă în jurul «coanei Alianţă». Feţi-logofeţi de tot calibrul şi de toate culorile, poclonuri, graţii, serenade, declaraţii de dragoste…
O «doamnă politică» mai curtată decât AIE nu-mi amintesc la Chişinău după apariţia pluripartitismului. Unii peţitori, mai concilianţi, o preferă en-gross, fără prea multe mofturi, alţii, mai barosani, precum comuniştii, deşi o jinduiesc mai mult decât primii, nu şi-o doresc decât «la bucată». Şi unii şi alţii, însă, nu vor decât să profite de ea. Fiecare în felul său.
Haimanalele politice
Întâlnesc zilele trecute un fost ministru în guvernele Tarlev şi Greceanâi. Senin, bine dispus, fără pic de «of» pentru «cădere». Care credeţi că a fost subiectul în care m-a acostat «fostul»? Deficitul bugetar? Moldova pustiită de sclavie şi sărăcie? Corupţia, criza? Nu. Ex-ministrul are o singură problemă: în care dintre cele patru partide ale AIE să-şi facă loc. «Nu ştiu la cine să mă duc”, – zice «fostul» cu atâta calm şi siguranţă în voce, de parcă decizia, în ultimă instanţă, i-ar aparţine. «Dar cu compatibilităţile cum rămâne? Ai fost cu Voronin, poţi pleca acum la Ghimpu, Filat sau…?» – încerc să văd dacă sesizează ceea ce vorbeşte. «Păi comuniştii, după cum vezi, nu mai au nicio şansă şi eu ce să fac? Trebuie să-mi găsesc un loc». Atâta obrăznicie senină în vorbă, că nici nu-ţi vine să crezi că e adevărat ceea ce auzi. Îl reevaluez şi constat că «fostul» de azi face parte din galeria «foştilor» de până la 1990, că din 1990 «s-a dat» cu Frontul Popular şi ajunge în parlament, iar după 1992 a trecut prin toate «cârdurile» politice aflate la guvernare. A furat, a minţit, a curvărit, a dezonorat, a trădat sau a consimţit trădării deopotrivă cu «cârdurile». E singurul? Nu, e doar unul din marea gaşcă a haimanalelor sau, dacă vreţi, a cucilor politici, care, de-a lungul anilor de după 1990, şi-au făcut din traseismul lor politic (această specie mondenă de curvărie politică) o meserie profitabilă care, până acum (de ce să nu recunoaştem), a ţinut. Va mai ţine, va cădea? Vom vedea.
Erori de calcul?
De la o zi la alta auzim tot mai mult că o parte din servilii mai vechi sau mai noi ai comuniştilor (de prin raioane, dar şi de la «centru») sunt tentaţi să-şi mute cuibul în AIE sau să-şi recroiască zborul spre Ea. Să vedeţi câte interese subterane în jurul serviciilor desconcentrate din raioane. A celor de agenţi guvernamentali, ambasadori sau consilieri ministeriali. Câtă îmbulzeală, încă neafişată, în jurul Teleradio Moldova. Că o fac de dragul funcţiilor în care sunt ori se visează este mai mult decât clar, altfel ar fi abandonat garnitura lui Voronin cel târziu după 7 aprilie sau după anunţatea anticipateloe. Până la urmă, însă, nu asta contează cel mai mult. E mult mai grav faptul că unii lideri de opinie din cadrul AIE se agită în bine când aud că cineva «de la comunişti» e gata să dezerteze spre «x» sau «y», contând, probabil, pe un calcul pur matematic şi nu pragmatic. Ridicol (deşi, ce nu e ridicol în politica de la noi?), dar ne bucurăm şi încurajăm, de fapt, ceea ce ar fi trebuit să condamnăm – trădarea. Indiferent de unde vine. Nu exclud că, pentru moment, acest exod, mare sau mic, să prindă bine AIE, pentru că el compromite imaginea de mastodont betonat a PCRM. Numai că nimeni încă nu a inventat băţul cu un singur capăt. Şi «plusul» de imagine provizorie pentru AIE, prin câştigarea aritmetică, în fond, a unor «foşti comunişti» s-ar putea întâmpla să treacă, în cel mai nepotrivit moment, într-un mare «minus» pentru aceeaşi Alianţă. Cui nu-i este clar că fiecare «fugar» este dispus să peregrineze spre AIE doar condiţionat iar ceea ce condiţionează ei nu este desigur carnetul de membru în PD, AMN, PLDM sau PL ci statutul şi funcţia pentru care «se sacrifică». Sacrificiu, nu şagă. Că aceştia, în 1992, la nici doi ani de la căderea regimului sovietic în Basarabia, au realunecat de pe dreapta spre stânga politică nu provoacă dubii. Ei au fost întotdeauna ai stângii venetice. Întrebarea e cum ar putea ei acum să-şi motiveze, pentru a doua oară după 1990, revenirea de pe stânga pe dreapta şi rostul acestei reveniri. Şi ar putea? În 1990, ziceau că «suntem cu toţii moldoveni şi trebuie să uităm ce a fost». Acum, după ce s-au arătat ce fel de moldoveni sunt, ce vor mai avea de zis?
În preajma cantoanelor de cale ferată, la loc bine văzut, e afişat, de obicei, avertismentul «Atenţie la tren». Riscul de a trece peste avertisment, deşi există excepţii, costă, de regulă, foarte scump. Situaţia cu traseismul politic, deşi într-un alt plan, pare s-o repete pe cea cu trenul. Aşa că Alianţei nu i-ar strica deloc un plus de «Atenţie… la drum».
Petru Grozavu petru.grozavu.zdg@gmail.com
