Principală  —  Ştiri  —  Diverse   —   Un roman cu supermani moldoveni

Un roman cu supermani moldoveni

„Lăsaţi ficţiunile. Nu e timpul pentru delectări estetice. Viaţa bate literatura” — este replica unui personaj din cartea cunoscutului jurnalist Petru Bogatu, intitulată Funia împletită în trei (roman poliţist), 2012. Reactivând o ars poetica demonetizată, fraza nu pare să exprime atitudinea autorului, chiar dacă acesta alege să-şi ancoreze povestea în realitatea imediată a Republicii Moldova.

Cartea este doldora de evenimente de dată recentă sau dintr-un trecut destul de apropiat. În ce măsură este recognoscibilă această realitate puteţi judeca pornind de la o secvenţă din chiar debutul romanului, care reproduce îndeaproape crima militarilor ruşi de acum un an pe podul de la Vadul lui Vodă, în care tânărul Vadim Pisari şi-a pierdut viaţa. Războiul din Georgia în 2008, evenimentele din 7 aprilie 2009, elucidările WikiLeaks şi altele sunt suficiente pentru un scriitor convins că nu e nevoie să mergi în te miri ce zone de conflict armat ca să aduni date bune de a incita un eventual consumator de literatură, răsfăţat din belşug de acţiunile incandescente ale filmului hollywoodian despre spioni sau ale celui rusesc despre faptele eroice ale militarilor lor în Cecenia.

Pentru a ne determina curiozitatea, Petru Bogatu mizează tocmai pe această insistentă apropiere de “partea vizibilă” a vieţii politice autohtone şi nu numai, care ne este oarecum familiară, la care am asistat, fie şi cu ajutorul mass-media. O strategie infailibilă s-a dovedit în cazul dat utilizarea tehnicilor reportajului şi ale investigaţiei jurnalistice, făcând ca romanul dat să fie diferit faţă de, spre exemplu, o altă carte poliţistă de la noi, cu implicaţii metafizice, Avionul mirosea a peşte, de Nicolae Popa. În pofida titlului preluat din Eclesiastul, felul cum evoluează lucrurile la început pare să vorbească despre faptul că autorul nu are alte ambiţii decât să ne introducă într-o lume posibilă din subteranele istoriei, purtând grija cititorului cu gust pentru subiecte tari, dar care nu-i vor solicita neapărat cunoştinţe profunde de filozofie sau teozofie. E adevărat, până la un anumit moment suntem tentaţi să descoperim sub masca vreunui personaj ca Emil Şerban (premierul R. Moldova), Gheorghe Donţu (secretarul Consiliului Suprem pentru Apărare), Alex Frunză (bancher proaspăt intrat în politică), Tudor Maximilian (directorul SIS) persoane reale din mediul politic de aici sau de aiurea, şi acest lucru ne amărăşte. Este o pornire firească, pentru că romanul dă şi nume reale, ca M. Druc, T. Băsescu, Clinton, Carpenter şi alţii, dar şi una gratuită, pentru că e mult mai plăcut să te laşi condus de ficţiunea care te transportă rapid şi imperceptibil într-o lume paralelă cu agenţi superinteligenţi, capabili să îndeplinească cu uşurinţă misiuni sub acoperire de o complexitate ameţitoare şi care deconspiră grandioase inginerii machiavelice şi uneltiri secrete cu implicaţii mondiale.

Nimic nou sub soare, am spune, dacă nu am avea surpriza de a urmări isprăvile unor supermani, de data aceasta, moldoveni sau având origine românească. Aceştia acţionează în corelaţie cu forţele occidentale de securitate, deconspirând planurile demonice ale KGB-ului în fostele republici ale URSS-ului. În sfârşit, avem în literatura de la noi modele de eroi care strică spectaculos interesele geopolitice ale imperialiştilor ruşi, apărând forţele proeuropene din R. Moldova. Mircea Hanganu (poliţist), Radu Basarab (jurnalist), Marin Diaconu (procuror), Sorin Stroescu (avocat) sau Victor Rusanovschi (ofiţer în KGB, agent sub acoperire al SIS-ului moldovenesc) fac spaima interlopilor moldoveni, dovedesc o perspicacitate temerară în rezolvarea celor mai nepătrunse şi neliniştitoare enigme criminalistice şi deconspiră cu uşurinţă emisari criminali, fiind ghidaţi exclusiv de intenţii patriotice, spirit de solidaritate şi iubire de Dumnezeu. Pe deasupra, aceştia utilizează cu pricepere arme şi tehnologii sofisticate, efectuează investigaţii pe cont propriu, iubesc şi sunt prieteni devotaţi, deşi sunt înconjuraţi de colegi vânduţi, agenţi sub acoperire periculoşi şi inexplicabil de prosperi.

Mai interesant este că Petru Bogatu nu ne bagă pe gât aceste modele, scăldându-le în retorica patriotardă. Personajele se profilează fără ostentaţie de-a lungul întregului parcurs romanesc şi în cadrele prevăzute de legile genului. Ne dăm seama imediat că acestea sunt nişte produse ale imaginaţiei şi totuşi ele ne sunt simpatice şi ne fac să le urmărim complice chiar dacă ştim că existenţa lor se va întrerupe odată cu sfârşitul lecturii. Funia împletită în trei este un roman care se citeşte dintr-o suflare. Autorul şi-a atins mizele.

Aliona GRATI