Principală  —  Ştiri  —  Diverse   —   Revelaţia franţuzoaicei

Revelaţia franţuzoaicei

261-celineCeline Jankowiak face jurnalism în Franţa şi a venit la Chişinău pentru o stagiere de două luni la ZdG. Astăzi Celine şi-a luat zborul spre Paris. Publicăm mai jos o parte din jurnalul ei realizat în ultima săptămână de aflare la Chişinău.

Luni: La vânătoare de lacrimi…

Pentru prima dată în viaţa mea, meseria pe care mi-am ales-o îmi face scârbă. Alina Radu mă trimite la Cimitirul de pe strada Armenească. Am fost însărcinată cu realizarea unui fotoreportaj despre comemorarea primei aniversări de la trecerea în nefiinţă a marelui poet Grigore Vieru. Pe o temperatură pe care aş califica-o extremă, stau lipită de apropiaţii celui dispărut. Oare când se vor prăbuşi de durere? Sunt gata să imortalizez suferinţa lor când, într-un mod insidios, mă cuprinde un sentiment de fascinare amestecată cu groază – un soi de indiscreţie suficient de cruntă ca s-o găsesc dezgustătoare. Ma întreb, în acest moment, dacă aceasta este cu adevărat meseria pe care vreau s-o fac… Dar ziua mea abia începe, aşa că sunt nevoită să-mi amân introspecţiile pentru altă dată.

Mă aşteaptă o altă surpriză. În seara asta, am posibilitatea să vizitez studiourile Pro-TV Chişinău. Ard de nerăbdare! E fascinant să poţi privi acţiunea din culise. Pentru mine e prima dată.

Marţi: Mâinile pe care le-am ales

Încă o zi care începe cu frig! Şi o oră afară, pe ninsoare! Aţi ghicit: azi m-au trimis din nou la reportaj. Dar, înainte de asta, am avut prilejul să asist la slujba de Bobotează în Biserica Sfânta şi Preacuvioasa Teodora de la Sihla. Găsesc bisericile ortodoxe – cu arhitectura lor deosebită şi pictate pe dinăuntru – foarte frumoase. Îmi plac ferestrele atât de mult, încât mă prind în scurt timp total absorbită în contemplarea lor. Mi s-a cerut să aduc fotografii despre sfinţirea apei. Un ritual neobişnuit pentru mine. În jurul unei mese decorate cu lumânări şi cu flori uscate, se îngrămădesc băbuţe cu tot felul de recipiente pline cu apă. Cadrez fără reţinere nişte feţe care, în mod normal, s-ar fi ascuns de camera mea. Fotografiez tot ce pot, sub orice unghi. Mâinile care ţineau lumânări, protejând cu grijă flacăra ca să nu se stingă, mi-au plăcut cel mai mult. Sper din inimă că redacţia va alege această poză pentru ediţia de joi.

Miercuri: La închiderea ediţiei

Miercurea, redacţia Ziarului de Gardă e în plină efervescenţă. Ziarul apare joi, deci totul trebuie să fie gata înainte de fatidica seară de miercuri. Colegii mei se ajută unii pe alţii să-şi corecteze ciornele, toată lumea se grăbeşte şi redacţia bubuie de activitate. Nicu, care se ocupă cu machetarea, a trecut la viteza maximă.

Găsim totuşi timp să luăm masa de prânz împreună la birou: un pic de vin de casă, câteva plăcinte, un pic de peşte. Îmi place într-adevăr tare mult să lucrez aici şi cred că este imposibil să găseşti o redacţie cu asemenea atmosferă în ţara mea. Alina mă întreabă dacă şi în Franţa se bea vin, aşa, la redacţie, în mijlocul zilei? Răspunsul este da, dar fiecare în colţul lui.

Joi: Carpe Diem

Încep să mă întristez când mă gândesc că se aproprie sfârşitul stagiului meu. Părăsesc Moldova. Cele două luni petrecute aici au fost parcă o săptămână. Trec în revistă toată lumea cu care am făcut cunoştinţă. N-am întâlnit decât oameni extraordinari. Alina, Aneta, Petru. Nicu, Pascalino, Tatiana, Victor, Tania, Iurie, sau cei care m-au făcut să mă simt „de-a lor” (Vasile, Valentina, Sandu, Lina, Corina şi mulţi alţii…). Prietenii mei Constantin, Denise şi banda ei, Ştefan, Cristian, Paula. Mă gândesc că am avut o şansă extraordinară de a avea acces la locurile cele mai importante ale Republicii Moldova: Parlamentul, Guvernul, sediile celor mai importante organizaţii ale ţării. Mă gândesc la personalităţile pe care le-am întâlnit, fotografiat şi cărora, câteodată, le-am fost chiar prezentată. Mă gândesc la mass-media văzute cu ochii mei din interior. Peste tot, am fost întâmpinată cu braţele deschise: la Radio Europa Liberă, la VIP Magazin, la Timpul, la Pro TV. Şi încă n-am terminat.

Moldova a fost pentru mine o revelaţie din punct de vedere profesional. Primii paşi în meseria de jurnalist i-am făcut aici. Aici am primit prima mea legitimaţie de presă. Tot aici am vândut prima mea fotografie. În cazul în care lucrurile nu merg cum vreau în Franţa, încep să mă gândesc serios să mă întorc în Moldova ca să fac carieră.

Jurnal prezentat la Radio "Europa Liberă"
de Céline Jankowiak, stagiară la ZdG
(Săptămâna 18—22 ianuarie 2010)