Principală  —  Ştiri  —  Diverse   —   Presa, în goană după senzaţii

Presa, în goană după senzaţii

Presa este o forţă, un formator de opinie în societate, un factor educativ, cu influenţă decizională de multe ori. Sigur că nu este o forţă venită de undeva. Este produsul societăţii noastre, comunistă încă. De aici vin toate, bune sau rele. Ne dezvoltăm, desigur. La capitolul senzaţii suntem deja mari.

Privesc, acum câteva zile, un post TV foarte apreciat la noi. Mă revolt şi vreau să „latru” văzând cum (tradiţional) lustruieşte kitschul, cum scoate în evidenţă nonvalorile şi, mai grav, se autoapreciază cu patos! Ce rating mare a avut la câteva ştiri cu omor şi viol. Bravo, ce sa zic! Gândesc tare colegii, la viitorul societăţii noastre. Aş înţelege dacă la acelaşi post TV s-ar face şi pasul următor – investigaţie, concluzii educative. Să urmeze apoi ştirea despre proces de judecată, condamnare, arătând societăţii că se face (sau nu se face) dreptate, că vinovatul este (sau nu este) pedepsit, că aşa nu se poate, ori se poate cu asemenea „cinstiţi” justitiari ca „moroianu”. Anume faza următoare lipseşte (aproape) de fiecare dată din ştirile de la noi. Desigur, e ceva mai greu. Munca multă nu dă senzaţii, impact, rating! Au fost foarte multe ştiri-artificii, care nu mai sunt comentate după… O asemenea abordare, fără ca să urmeze pasul doi, popularizează fărădelegea şi dezmăţul. Goana după senzaţii, rating, lustruirea chiciului, sunt adevărate pericole pentru societate. Ştiu ce pot spune alţii. Presa e magazin, vinde ce se cumpără. Goana după bani. Ok, atunci „armele” care se vând bine – omoară, fac violuri, furt, crimă. Înţeleg, trăim o perioadă extrem de comercială. Tot ce este negativ, devine banal, obişnuit, se vinde bine… dar nu fără consecinţe.

Iată asemenea ocară acceptam şi eu de la „cel mai cinstit judecător” al lui Voronin. Aş fi fost şi eu de acord, că unii colegi din presă sunt un pericol pentru societate, cu asemenea abordare comercială. El, însă, se referea la faptul că presa liberă atacă regimul comunist, care l-a „urcat” în funcţie şi l-a făcut să se simtă „cel mai cinstit judecător”. Senzaţiile „umflate” de presă aduc mari prejudicii chiar în ţările dezvoltate, acolo unde aspectul moral „a mers” sub interesul comercial. Despre noi, ce să mai zici? Sunt şi alte „mine de aur” din care se fac bani şi rating – lăudatul politicienilor! Şi asta e o diversiune, un viciu mare, promovat-plătit bine desigur, cu toate consecinţele, pe care le trăim cu toţii… Poate scriam de Ziua Presei, ca o spovedanie, dar m-a provocat (impulsionat?) cazul „moroianu” şi postul nostru TV preferat, cu prezentatoarea „efectă” şi ratingul cel mai mare… În concluzie: să facem senzaţie din orice viciu, stimaţi colegi, să fim cât mai superficiali, cinici şi să lăudăm cât mai tare politicienii, chiar dacă sunt impotenţi moral (dacă plătesc bine!) şi să ne văicăram în continuare ce rău o ducem… Suntem buni?!

Grivei Teajut