Paul Goma: 75 de ani de la naştere

294-paulgoma2007Institutul de Filologie al AŞM şi Uniunea Scriitorilor din Moldova organizează, pe 4 octombrie, cu începere de la ora 10.00, în Sala Azurie a AŞM (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 1), un eveniment ştiinţific consacrat jubileului de 75 de ani de la naşterea scriitorului Paul Goma.

“Marele merit al lui Goma, consemnează într-un articol academicianul Mihai Cimpoi, este cel de a exprima adevărul cu o autenticitate ce nu admite nicio notă de contrafăcut şi cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parţială a lui. Adevărul întreg, mărturisit până în pânzele albe, este imperativul categoric, în lumina austeră a căruia scrisul lui Goma capătă calitatea cea mai de preţ”.

“Paul Goma, ca un “Soljeniţîn român” (numit astfel de Eugen Ionesco), este o adevărată conştiinţă a Basarabiei, iar cu romanele sale ieşim în Europa”, este o apreciere dată de un alt cercetător literar de la Chişinău, Alexandru Burlacu, doctor habilitat în filologie, profesor universitar.

În cadrul conferinţei ştiinţifice vor fi prezentate mai multe comunicări despre viaţa şi activitatea scriitorului Paul Goma. Academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele USM, va vorbi despre “Calidorul ca “axis mundi”. Profesorul universitar Theodor Codreanu, din Huşi, România, va reflecta tema “Paul Goma şi „Fenomenul Piteşti”. Doctorul habilitat Andrei Ţurcanu este inclus în program cu o meditaţie literară – “Paul Goma între răzvrătire şi cânt”.

În cadrul evenimentului, specialiştii Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a AŞM vor inaugura o expoziţie de carte cu lucrările scriitorului Paul Goma. Omagiatul a publicat 28 de volume, între care “Amnezia la români” (1995), “Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor (1995), „Justa” (1995), “Jurnale” (1997-2004), „Jurnal de apocrif” (1999), “Garda inversă” (1997), “Altina – grădina scufundată” (1998), “Alte jurnale” (1998), „Jurnalul unui jurnal” (1998), “Scrisuri” (1972-1998), “Basarabia” (2002), “Săptămâna roşie: 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia şi Evreii”, „Roman intim”, “Profil”, “Infarct” etc., ultimele 4 cărţi sunt editate în 2003.
Tatiana Rotaru, AŞM



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Camelian Propinatiu

    De la 7 aprilie 2009 încoace (de fapt de la cutremurul de constiinta care a fost inaltarea lui Grigore Vieru la Eminescu), viata spirituala romaneasca pulseaza mai degraba la Chisinau decat la Bucuresti.

  2. paulian

    Goma Maculatorul

    http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/215goma-jurnale.htm

    “Jurnalul apărut la Nemira trădează o finţă imposibilă şi insuportabilă. N-am să dau nici un citat şi nici un nume. Cu un an în urmă, cînd îi comentam scrisorile, încă mai aveam “candoarea” indignării. Am depăşit-o. Privesc la spectacolul erupţiilor de umoare neagră ale lui Paul Goma ca la o tristă anomalie a naturii umane. Ca o sepie, Goma maculează totul în jurul său. El e un diamant, toţi ceilalţi sunt nişte spurcăciuni. Dimensiunile răstălmăcirilor sale, non-stop, sunt apocaliptice. Chiar dacă eşti capabil ca într-un caz sau altul să-ţi păstrezi umorul şi o privire tolerant-comprehensivă, e obligatoriu de afirmat că ansamblul e de o falsitate monstruoasă. Percepţia şi “analiza” morală ale lui Goma, în privinţa scriitorimii române depăşesc fantasmagoricul spre a păşi cu hotărîre în maladiv. Consemnările sale diaristice, de o acru-sprinţară vioiciune stilistică adesea (dar nu mai mult), alimentează, în deplorabila manieră a presei de gang, triviala voluptate, oribila plăcere, jalnica satisfacţie (din stratul cel mai de jos, din cloaca conştiinţei) de a-ţi vedea semenul mînjit, împroşcat cu necurăţenii: homo homini lupus, în registru de merde. Luciditatea etică, discernămîntul axiologic şi, pînă la urmă, simpla bună-cuviinţă l-au părăsit pe Paul Goma în secreţiile, nocive sieşi, ale unei conştiinţe tulburi. Cuvintele recent scrise de doamna Monica Lovinescu: Îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul Goma, sunt cea mai grea, şi meritată, palmă pe care o putea primi.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *