Oameni memorabili şi păsări rare
Un vis pentru orice cosmar
Într-o zi înotam în Nistru, nu departe de satul Corjova, unde râul face una dintre cele mai pitoreşti curbe din Moldova. De fapt, nu înotam, ci mai degrabă pluteam; nu era nevoie de efort, lunecam lin spre direcţia Dubăsarilor Vechi.
Aerul era liniştit, apa avea un gust dulciu, şi numai salturile ocazionale ale peştilor care se bucurau de vară împreună cu mine întrerupeau acea stare de acalmie. Deodată, un pescăruş albastru şi-a luat zborul de pe un copac de pe malul râului pentru a se opri domol în aer deasupra mea. Ca un elicopter, plana pe loc prin fluturarea violentă a aripilor sale înainte de a se cufunda ca o săgeată în apă pentru a prinde un peşte.
Penele de culoare turcoaz şi de smarald ale păsării străluceau ca bijuteriile la soare, atunci când ieşea din apă cu prada în cioc. În acel moment mi-am adus aminte de discursul de adio al doamnei Heather Hodges.
Heather Hodges a fost antepenultima ambasadoare a Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova şi – ca orice ambasador al SUA – iubea Moldova. În timpul acelui ultim discurs oficial, ţinut în faţa comunităţii diplomatice prezente, spunând multe lucruri frumoase, excelenţa sa a menţionat că Moldova “poate că nu este cunoscută pentru palmieri, plaje, staţiuni de schi sau terenuri de golf, dar ar trebui să fie cunoscută de către toţi pentru oamenii săi iubitori, ospitalieri şi memorabili”.
Dna Hodges avea dreptate, desigur, dar bucurându-mă de curentul lin al Nistrului, de calmul ca de rai şi admirând această pasăre extraordinar de frumoasă, m-am gândit că Republica Moldova – cel puţin în timpul verii – este bogată şi în frumuseţe naturală, în special în păsări care în alte locuri din Europa deja au dispărut.
Permiteţi-mi să vă dau câteva exemple: 1. Grangurul (oriolus oriolus). Arealul său de cuibărit se extinde, oficial, din Portugalia până în Mongolia, dar nu am văzut niciunul în Europa de Vest, înainte de a veni în R. Moldova; 2. Dumbrăveanca (caracias garrulus) de culoare acvamarin este o altă pasăre pe care ornitologii o pun în listele lor “de văzut”; 3.Prigoria (merops apiaster) multicoloră, care-şi face cuib în găurile săpate din malurile nisipoase şi abrupte ale râurilor Prut şi Nistru – poate că are cel mai pestriţ colorit al penajului de pe continentul european. Am văzut mai multe prigorii în Africa, mai înainte, dar în Europa – doar în Moldova, în Bugeac.
Odată, în drum spre Leova, am văzut un grup de berze negre, într-un câmp de-a lungul traseului. Ele sunt extrem de rare: în Elveţia, ţara în care m-am născut, a fost nevoie să se reintroducă berzele albe, care sunt foarte frecvente în Moldova, pe când cele negre – pot fi găsite doar în grădinile zoologice din Europa de Vest. Nu voi continua cu enumerarea tuturor speciilor de cocostârci şi egrete care habitează în luncile iazurilor şi râurilor, dar venind din Europa de Vest, sunt impresionat de omniprezenţa lor şi consider că este timpul ca acest lucru să fie mai bine cunoscut în ţară şi în străinătate.
Un prieten de-al meu a fost întrebat de un prieten ornitolog american de-al său: “Ce crezi despre păsările din Republica Moldova – au ei păsări acolo?”
La care prietenul meu a răspuns: “Nu sunt sigur, dar nu pare a fi un loc cu păsări”.
Toţi iubitorii de păsări din Moldova şi din străinătate ar trebui să meargă la sud, pentru un week-end la Lacul Beleu, care este un paradis pentru păsări şi pentru cei cărora le place să le urmărească, şi doar unul dintre multele secrete bine păstrate ale acestor meleaguri.
Martin Wyss, şeful misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM)
