O expoziţie-şoc, cu iz de naftalină sovietică şi kominternistă

În cele ce urmează, ne vom referi la expoziţia lui Valeriu Pasat de la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, inaugurată la 6 noiembrie. Cineva, după ce «evenimentul» s-a consumat, se exprimase metaforic, afirmând că, la “expoziţia lui Pasat”, a venit lume mai ceva ca la mausoleul lui Lenin. Campania mediatică a fost una demnă de o cauză mai nobilă. Cine a fost atent la eveniment, cu siguranţă, a remarcat excesul de osanale şi laude revărsate peste respectiva expoziţie, dar, mai ales, peste autor, care se pregăteşte pentru un nou «caftan» – cel de academician, pe care Gh. Duca şi anturajul său i l-au şi pregătit, rămânând doar să vină momentul festiv.

M-am documentat la faţa locului. Şocul a fost unul imens. N-am crezut că V. Pasat va demonstra, şi de data asta, tupeul său obişnuit, încercând să împace două lucruri care se bat cap în cap: adevărul istoric despre calvarul Basarabiei cu minciuna sovietică şi kominternistă.

Gh. Duca, preşedintele AŞM, dar şi alte câteva personaje aflate în treabă la lustruirea imaginii omului cu «expoziţia», a fost umilit, pentru a câta oară, de numitul Pasat, fiind obligat să-i aducă acestuia elogii, fără să-şi ia măsuri de precauţie şi să se asigure, în prealabil, de eventuale  neplăceri. Pentru a evita o atare situaţie, i-ar fi fost suficient un minim efort intelectual, care  ar fi constat dintr-o fugitivă cunoaştere a «mostrelor» expuse de autorul zisei expoziţii. Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi fost mai prudent cu elogiile, absolut gratuite, ba chiar străine, întrucât candidatul la titlul de academician a «recidivat», pentru a câta oară, recurgând, la fel ca şi altă dată, la clişeele preluate din arsenalul propagandei sovietice şi kominterniste.

În comentariile autorului acestei sinistre expoziţii se regăsesc destule clişee ale istoriografiei şi propagandei sovietice despre «alipirea Basarabiei la URSS», despre «eliberarea Chişinăului de către armata sovietică», despre «ocupanţii fascişti germano-români» etc. Şi de astă dată, Pasat a rămas fidel «crezului» său nestrămutat legat de calificarea falsă a celor mai dramatice momente din istoria poporului din care descinde. Astfel, chiar nu este clar de ce ar trebui AŞM să-i mai acorde un titlu – cel de academician, pe lângă cel de membru corespondent, pe care nu-l merită. E inadmisibil să fie pofanată, într-o asemenea manieră, memoria sutelor de mii de victime ale regimului sovietic de ocupaţie de către o persoană care se pretinde demnă de titlul de academician al AŞM. În acest caz, un atare titlu ar fi cel mai indicat să i-l acorde defuncta URSS.

Respectiva “expoziţie” s-a constituit şi într-o profanare a însemnelor statale ale R. Moldova. Toate standurile au fost căptuşite cu pânză bicoloră albastră-roşie, culori pe care comuniştii lui V. Voronin, V. Şelin le utilizează în cadrul manifestaţiilor lor de protest.

Un alt gest umilitor, pe care Gh. Duca l-a acceptat fără a protesta, a fost şi transcrierea numelui său, pe invitaţia lui V. Pasat, cu buchii mici, în contrast cu transcrierea numelui acestuia din urmă, cu buchii de o şchioapă.

V. Pasat a trişat, de o manieră penibilă, şi atunci când s-a referit la distrugerile produse de “ocupanţii germano-români”, fără a sufla vreun cuvânt despre imensele distrugeri operate de autorităţile sovietice de ocupaţie, de armata roşie, în iulie 1941, în momentul părăsirii Basarabiei, atunci când s-a ordonat aplicarea tacticii “pământului pârjolit”. Unele sectoare ale Chişinăului, în special zona centrală, au fost distruse până la temelie, prin dinamitări şi incendii. Şi în provincie s-au produs drame similare.

O altă trişare este cea privind documentele cu caracter triumfalist-festivist, care au fost prezentate într-o proporţie covârşitoare, în comparaţie cu cele cu conotaţie tragică (deportări, foamete). În acest fel, a fost profanată adevărata dramă prin care le-a fost dat să treacă victimelor calvarului, instrumentat de regimul sovietic de ocupaţie.

Se pare că proaspătul candidat la titlul de academician, V. Pasat, este în raporturi dificile nu doar cu adevărul istoric. Dânsul suferă de grave carenţe şi în materie de aritmetică elementară, atunci când afirmă, chiar în titlul expoziţiei, că ar fi vorba despre 13 ani de stalinism, cu referire la perioada 1940-1953 din istoria RSS Moldoveneşti. Un elev de gimnaziu lesne i-ar putea demonstra aspirantului la titlul de academician că, de fapt, este vorba de circa zece ani, întrucât, din iulie 1941 şi până la sfârşit de martie 1944, în partea de nord a Basarabiei, şi în partea centrală şi de sud ale acestui teritoriu, până în august, acelaşi an, a funcţionat administraţia românească. Se pare că AŞM are, în sfârşit, argumentul forte, pentru a-i conferi, cu prisosinţă, titlul de academician.

Unele publicaţii periodice i-au acordat “evenimentului” o atenţie cu totul specială, inserând articole laudative kilometrice şi făcând abstracţie de toate aceste lucruri grave la care ne-am referit. La explicaţia acestui fenomen vom mai reveni.

Ion Varta

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Calin

    Dle Varta nu va faceti mari probleme referitor la unele carenţe în materie ale viitorului academicean. La AŞM titlurile de academicean se acordă după alte principii.Suntem prima ţară în lume după numărul de academiceni raportat la numărul populaţiei. Numiţi măcar un academicean de astăzi, care ar putea concura, după rezultatele obţinute, fie chir şi cu academicienii din perioada sovetică, din domeniul chimie şi matematică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *