Jurnal de doliu pentru Mama

«Locuiesc tristeţea mea şi lucrul acesta mă face fericit/ tot ce mă împiedică să-mi locuiesc tristeţea îmi este insuportabil».

Este un gând din «Jurnalul de doliu» de Roland Barthest, lansat recent la Chişinău. «Oricine va lua în mână această carte se va regăsi, pentru că oricine a avut o pierdere cumplită şi va simţi la fel de cumplit aceste rânduri», a spus Inga Druţă, doctor în filologie, la deschiderea lansării. Importanţa acestei lansări constă şi în faptul că a avut loc concomitent cu lansarea cărţii la Paris. Evenimentul a adunat pe cei mai indrăgostiţi de cuvânt şi de poezie, scriitori, reprezentanţi ai editurilor, profesori, elevi.

«Apariţia oricărui jurnal este aproape întotdeauna însoţită de o vie polemică. În cazul de faţă, pentru că au fost date publicităţii nişte note intime ale lui R. Barthest», a spus Inga Druţă. Titlul aparţine chiar autorului şi denotă faptul că intenţia a fost ca aceste note să apară. «Intrând în atmosfera acestei lucrări, veţi vedea că nu este un jurnal tradiţional, ci pare mai mult o culegere de poezie haiku, foarte concentrată, ca o esenţă de ceai tare», a mai menţionat Druţă.

Despre plăcerea interpretării textelor lui Barthest a vorbit scriitorul Mihai Ciobanu. «Când am luat cartea în mâini, am avut senzaţia că pătrund într-o intimitate total interzisă, în notele personale ale unui om. Totuşi, este un jurnal de doliu, este ca şi cum l-ai întreba pe cineva cum e durerea pierderii omului drag, nu pentru a-l linişti, ci parcă pentru a-l ispiti dintr-un interes sportiv ce simte, cum şi-ar descrie stările. O atitudine aproape sadică ar trebui să aibă un asemenea om».

Un monument de cuvinte pentru mama

De la vârsta de un an R. Barthest a rămas fără tată. A trăit toată viaţa doar cu mama. «Această legătură eterică între el şi mama sa se transformă în valori estetice. Cartea se citeşte ca o litanie. Roland Barthest vrea să facă din acest Jurnal de doliu un monument de cuvinte pentru mama sa», a menţionat Eugen Lungu.

Emil Galaicu Păun, cel care a tradus din franceză Jurnalul lui Roland Barthest, a spus că în acest Jurnal al său vezi multe detalii care îi amintesc de mama.

«…odată, într-o cofetărie, o micuţă vânzătoare a exclamat Iată.

Era cuvântul pe care-l spuneam mamei ori de câte ori îi aduceam ceva pe când o îngrijeam. Odată, spre sfârşit, pe jumătate inconştientă, ea repeta ca un ecou Iată (cuvânt pe care ni l-am spus întreaga viaţă)

Iar acest cuvânt al vânzătoarei mi-a scos lacrimi…»

La un an şi patru luni după moartea mamei sale, moare şi Roland Barthest. «…a gândi, a şti că mama e moartă pentru totdeauna complet înseamnă a gândi, literă cu literă, că şi eu voi muri pentru totdeauna şi complet».

Veronica Russu