Hormoni politici in vitro
Cei doi au multe în comun. Idei, discursuri, scrise de unul, bâlbâite de altul, o clădire, o seceră, un ciocan, afaceri despre care ştiu doar ei… Unul, indiscutabil, are mai multe decât celălalt. În primul rând, un CV mai impunător. Apoi, cunoştinţele lui de limba moldovenească sunt mai vaste decât figurina cenuşie a consilierului său. Sau poate greşii? Mă rog, o blondă, vorba vine, are dreptul să greşească şi să fie tratată cu indiferenţi, aşa cum procedează unul dintre cei doi când este invitat de jurnalişti pe la talk-showuri cu alură de echidistanţă.
Cei doi au şi soaţe. Una, acţionară de bancă, se află acum în pericol de a răspunde pentru nişte fraude, care au costat scump acest stat sărăcit.
E, totuşi, o diferenţă. Am înţeles acest lucru, dragi desprimăvăraţi, de curând, când plictisită de seriale mexicane, schimbam canalele aşteptând microundele să-mi dea de veste că oul s-a fiert şi poate fi consumat. Ce vă spuneam? A, exact, tot plimbându-mi degetele pe telecomandă, am făcut stop pe un canal care, de Ziua Bărbaţilor (9 martie), povestea despre o nouă „descoperire” – hormonii politici.
Tot aşa, ascultând, m-am surprins la gândul că regimul politic trecut s-a năruit pentru că liderilor le cam lipsea acest hormon. Chiar dacă aceştia au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să se păstreze în funcţii, au consumat cantităţi mari de produse care conţin zinc, au mâncat într-una somon de KarlovyVary, fructe de pădure, banane din China şi carne de pasăre împuşcată în extrasezon de vânătoare şi coaptă la fel de abil ca şi minciunile din campaniile electorale, nu au mai reuşit să se menţină la putere. Şi somonul, şi fructele de pădure, şi vânatul proaspăt s-au transformat în kilograme în plus, lăsând la fel de ofilite alte capacităţi, cum ar fi cele politice.
Aşa cum setea de putere e nestăvilită, prin laboratoarele politice este elaborat acum un plan inedit şi asta după ce cuiva îi veni ideea să crească in vitro hormoni politici. Nimic complicat, şi-a zis autorul acestei idei, schiţând şi un proiect de lege care i-ar permite să devină monopolist peste acest domeniu. O noapte întreagă nu a dormit, gândindu-se de unde va importa eprubete, seringi, masă vegetală, dar, şi mai important, de unde ar putea găsi celule potrivite pentru multiplicare şi însămânţare. Cu ochii obosiţi de nesomn, şi-a schiţat, în detrimentul cafelei de dimineaţă, 10 puncte importante de realizat. Acum lucrurile au demarat, iar autorul este sigur că va reuşi să producă primul hormon in vitro în această primăvară. Este important, deoarece anume în acest sezon, din punct de vedere medical, şansele de reuşită sunt mai mari.
Şi cu monopolul s-ar putea să nu fie nicio problemă. Altă dată a reuşit. De ce nu ar fi tratat cu refuz acum, mai ales că acest business ar putea aduce nişte venituri. Fără glumă.
ACF
